marți, 17 februarie 2009

Lucruri care se termina stupid...


Prietenia. Am avut o prietena din copilarie, ne stiam de mult timp, crescusem impreuna, impartaseam orice. Cand tatal ei s-a stins, i-am fost (inmarmurita) alaturi. Cand mi-am pierdut eu tatal, a trecut pe langa mine pe strada, lasand ochii in jos, prefacandu-se ca nu ma vede. N-am mai auzit de ea de atunci...

Dragostea. Am iubit nebuneste un fost coleg de munca. Cu putin timp inainte sa plece la noul job imi spunea ca n-a mai avut niciodata ceea ce ii ofeream eu si ma sorbea din priviri. M-a luat in brate, asigurandu-ma protector ca ne vom vedea in continuare, indiferent unde va lucra de acum inainte. A plecat fara sa priveasca in urma…

Apropierea. Seful meu mi-a fost mai intai coleg, apoi a fost promovat. La inceput se purta la fel, neavand pretentia sa-l tratez ca pe un superior ierarhic. Lucram cot la cot si chiar ma ajuta, preluandu-mi din atributii si usurandu-mi astfel munca. Eu, la randul meu, ii anticipam dorintele, pregatindu-i intotdeauna ceea ce avea nevoie inainte sa mi-o ceara.
Acum suntem doi straini, iar eu nu mai recunosc in el omul pe care l-am stimat odata…

Viata. Aici, exemplele sunt de prisos. Existenta umana e atat de firava si la voia intamplarii, incat, daca ne-am gandi mai mult la acest aspect, psihicul nostru ar avea de suferit. Nu degeaba se spune ca “ignorance is bliss”…

Si ca sa inchei cu un spirit de gluma, o sa amintesc ziua in care mi s-a termiat bateria ambelor telefoane simultan, in timp ce ramasesem blocata in lift.

4 comments:

Florin Coman spunea...

Alice, toate lucrurile sunt frumoasa cand infloresc, si dureroase cand se ofilesc...

Prietenia nu inseamna un prieten care il ai din copilarie, care ti l-a dat viata si nu l-ai putut alege sau simti din suflet. Un prieten poate pieri, dar prietenia niciodata. Pe strada pur si simplu, poti intalni un om care iti zambeste deschis, care iti subintelege gandurile si te ajuta; iti scrie cineva pe care nici nu il cunosti, un functionar care te ajuta chiar mai mult decat ii erau atributiile sau decat aveai tu nevoie.

Dragostea? E un sentiment si nu o persoana. A ta a fost minunata din cate zici. Dar poti obliga un om sa aleaga cu sufletul si sa nu fie egoist? Tu poti sa ii dai tot, insa nu ii poti cere. Primim lectii in viata si tocmai aceste lectii ne fac sa apreciem la adevarata valoare lucrurile miraculoase si diferite care ni se vor intampla in viitor.

Apropiere? Nu toti oamenii stiu ce inseamna asta si oamenii se mai si schimba... isi schimba prioritatile, felul de a fi. Tu trebuie sa te bucuri de cei care sunt langa tine si de cei care ti se alatura. Calitatea lor si nu cantitatea lor conteaza. Azi o persoana te intristeaza, insa maine alta iti aduce bucurii de doua ori mai mari si neasteptate.

Viata? Considera-te deja moarta. Nu mai ai nimic de pierdut. Nu mai suferi nimic. Elimini frica. Frica ne tine ancorati in sistem si uitam sa traim. Viata e un sir de bucurii care ne raman. Unuld e miracole. Un munte ametitor de pe care ne uitam in jos, spre noi cei care am fost, si ne minunam. E extraordinar cum am invatat sa vorbim, sa mergem, sa invatam, sa cream ceva nou, sa simtim oamenii...

Pacat ca atunci in lift nu erai cu o persoana placuta sau apropiata. Si chiar, nu e liftul de vina si nu avea cum sa stie ca pleci cu bateriile pe 0 la ambele telefoane :)

Alice spunea...

Considera-te deja moarta... M-am gandit la cuvintele astea , dar nu cred ca pot s-o fac. As rezolva multe daca as putea...

Angela Ribus spunea...

Hai sa ne gandim la lucruri care nu se termina stupid: singuratatea, de pilda. Sau ura. Sau ceea ce mai avem de invatat... sau asteptarea cuiva drag. O imbratisare de la mine pentru tine.

Alice spunea...

Optimista ca intotdeauna :)
Ai dreptate, la aceste aspecte nu m-am gandit... Si eu te imbratisez cu mare drag.

Trimiteți un comentariu