marți, 24 februarie 2009

Termene de comparatie


Ma intreb daca vreodata vom sti cu adevarat ce vrem. Mi se pare ca dorintele ni le formam in raport cu diferiti termeni de comparatie.
Luand ca exemplu o femeie care a avut parte de abuzuri (idiferent de natura lor) din partea barbatilor din viata ei, aceasta femeie va avea ca reper, ca ideal, un om care sa se poarte uman cu ea. Foarte posibil e ca, atunci cand va intalni un barbat bland, care ii arata afectiune, sa fie coplesita de situatie si fericita ca, in sfarsit este iubita intr-un mod normal si firesc. Orbita, astfel, de diferentele uriase dintre animal si om, este foarte probabil sa se refugieze in acest om si sa spuna cu mana pe inima: asta e ceea ce vreau. In aceste conditii, nu va mai pune pret pe compatibilitate, lucruri in comun si altele care unesc doi oameni, ci va fi pur si simplu luata de val de simplul fapt ca acel om se comporta uman.
O femeie care a avut parte de o relatie in care a fost tinuta in puf, cu un barbat care nu-i iesea din cuvant si care nu avea niciodata o opinie proprie, pe sistemul: cum vrei tu puiut/ unde vrei tu puiut/ alege tu puiut, etc., va avea tendinta sa caute un barbat puternic, cu pareri si convingeri proprii, un tip langa care sa se simta protejata si nu un copil de care sa aiba ea grija. Aici deja pretentiile sunt altele decat in primul caz. Si totul se reduce la termenul de comparatie pe care il avem. Ceea ce am avut pana in momentul actual e un foarte bun indicator a ceea ce vom cauta pe viitor. Stiind asta, putem sa ne cunoastem punctele slabe si sa anticipam eventualele decizii gresite pe care le-am putea lua din aceasta cauza. Insa, uneori e usor de zis si mai greu de facut...

4 comments:

Florin Coman spunea...

Cum spunea cineva, realitatea e relativa la realitatea anterioara.
Pana la urma dragostea e o capacitate a sufletului si nu o anumita persoana.
Depinde de noi insine - putem sa o simtim, sa o impartasim, sa o daruim. Sau nu.

Alice spunea...

Uneori o simtim pentru ca ne dorim sa o simtim. Uneori ne indragostim de ideea de a iubi.
Uneori ne pacalim singuri, sau ne multumim cu putin.
Uneori nu stim cat e putin si cat e suficient.
Alteori... nici nu mai stim ce e dragostea si ce ar trebui sa simtim...

cristi spunea...

Ce spui tu se referă strict la planul sentimental al vieţii. Mai sunt şi alte planuri, financiar, de sănătate, etc.

Aşa cum am mai spus, poţi afla ce vrei de la viaţă, dacă te întrebi ce ai face daca nu ar mai exista problema banilor. Ce ai face gratis, voluntar?

Acolo vei găsi răspuns la ceea ce te motivează cu adevărat...

Şi încă ceva: majoritatea oamenilor se plâng că nu ştiu exact ce vor de la viaţă. Tot ei sunt cei care îşi scriu liste pentru cumpărături, dar nu au notat niciodată scopurile principale pe anul acesta, sau măcar luna în curs.

Oamenii fără scopuri clare, plutesc în derivă şi aruncă vina pe Dumnezeu, ceea ce e tot mai amuzant.

Toţi cei care au realizat ceva în viaţă au aceste caracteristici comune:
- TOŢI s-au hotărâr cu adevărat să aibă mai mult de la viaţă şi să lupte pentru asta.
- TOŢI şi-au organizat bine gândurile şi şi-au definit scopurile, fără scuza patetică a lipsei de timp.
- TOŢI au acceptat faptul că sunt 100% responsabili pentru toate acţiunile lor şi situaţia lor de viaţă în care se află.
- TOŢI au urmat apoi planurile descrise de ei, plătind ORICE preţ a fost nevoie, cu multe eşecuri, muncă, suferinţă, RIDICULIZARE din partea micimii.
- TOŢI au reuşit în final!

Alice spunea...

Mi-e arhicunoscuta lectia de motivare. Insa, postarea asta e despre cu totul altceva. Aspectul sentimental e singurul pe care am dorit sa-l abordez, pentru ca, la momentul respectiv ma atingea intr-un anumit mod.

Trimiteți un comentariu