joi, 19 martie 2009

Am obosit...


M-am saturat pana peste cap de asa-zisa diplomatie. Urasc cu pasiune oamenii diplomati, pentru ca a fi diplomat in zilele noastre inseamna:

- a zambi fals, de complezenta, pentru ca asa te obliga natura muncii pe care o desfasori, sau pentru ca vrei sa obtii ceva de la cineva;
- a vorbi despre vreme, sau a inventa subiecte banale de discutie, doar pentru a intretine o conversatie, adica o "relatie" cu cineva de care ai, sau te gandesti ca ai putea avea nevoie la un moment dat;
- a da dreptate tuturor interlocutorilor tai, pentru ca, apoi, sa-i barfesti si sa-i contrazici pe la spate;
- a fi lipsit de integritatea si verticalitatea necesare pentru a-ti sustine propria opinie, indiferent de consecinte;
- a simula o prietenie, de dragul interesului;
- a deveni atat de indoctrinat, incat te pierzi pe tine ca individ, ca personalitate, in masa mediocritatii, in treapta cea mai de jos a naturii umane, in superficialitate si ignoranta, in rautate si nimicnicie.

Aceasta postare se vrea a fi un fel de refulare, o modalitate de a da afara trairi negative care se tot aduna, o incercare de a mai "supravietui" unei zile de munca printre colegii mei "diplomati".
Nu urmez aceasta cale a diplomatiei, pentru ca am o fire prea vulcanica sa pot tine in interior ce mi se pare nedrept. Prin urmare, eu, la munca NU:

- zambesc ca proasta, desi natura muncii mi-o cere;
- spun automat "o zi buna", asa cum procedeaza majoritatea;
- sunt amabila cu cine nu merita - nu provoc conflicte, dar nici nu ma las calcata in picioare de oameni lipsiti de omenie;
- lingusesc pentru a obtine avantaje - numai ideea in sine imi provoaca repulsie;
- ma prefac ca muncesc, cand am mai putin de munca;
- intretin conversatii de dragul de a vorbi - daca n-am nimic de zis, sau daca n-am cu cine vorbi, tac;
- vreau sa-mi creez o imagine, ci doar sa fiu eu insami;
- tolerez lipsa de bun simt si rautatea gratuita;

Aceste defecte si neajunsuri fiind expuse, imi este din ce in ce mai greu sa raman eu, fara sa fiu inghitita, sufocata, preluata de sistemul care antreneaza 99.99% din cei pe care ii cunosc. Incepe sa devina imposibil sa exist in aceasta forma.

2 comments:

cristi spunea...

Nici o extremă nu e bună, dar "o zi bună" se poate rosti uşor şi fără superficialitate.

Extrema linguşitoare este toxică, dar şi cea introvertită la fel.

Dacă nu ar există un dram de diplomaţie, ce am mai face?

Moderaţie în toate, adică să fii diplomat când trebuie, amabil la fel, dar să îţi susţii punctul de vedere atunci când este cazul, dar tot printr-o diplomaţie elegantă.

Learn to disagree without being disagreable.

Alice spunea...

"Learn to disagree without being disagreable." Si mie imi plac citatele astea, dar parca ce e mult strica ;) Prea multe chestii motivationale pe capu' tau :))
Mie imi place un alt citat despre diplomatie, care spune asa: a diplomat is a person who tells you to go to hell, in such way you actually look forward to the trip :)
Crede-ma ca teoria o stiu si eu, stiu ca, uneori e neveoie de un dram de diplomatie, stiu ca trebuie sa existe echilibru in toate si chiar sunt nevoita sa aplic acest "dram" in viata de zi cu zi. Doar ca majoritatea abuzeaza si transforma dramul in cantitati industriale, diplomatia devenind astfel ipocrizie. E o linie fina intre cele 2, iar mie nu-mi place sa depasesc granita...

Trimiteți un comentariu