joi, 16 aprilie 2009

Reflectii


Am afirmat recent, intr-o discutie relaxata, la un suc, ca nu am incredere in oamenii care nu sufera. Sa facem o analiza “pe text” a acestei afirmatii. Persoanele care ies dintr-o relatie si nu sufera, dupa experienta mea, se incadreaza in trei categorii:
1. Cei carora nu le pasa. Aceste fiinte superficiale trateaza totul dupa modul lor superficial de existenta, nu au asteptari de la propria persoana, nu se implica sufleteste, pentru ca se ghideaza dupa principiul: balta are multi pesti. Isi trateaza partenerul ca pe un obiect de unica folosinta, usor de inlocuit dupa consumare. Exact asta si sunt acesti oameni: consumatori. Insa, nu produc si nu ofera nimic in schimb. Dupa parerea mea, existenta lor pe suprafata Terrei e nejustificata.
2. Cei care sufera, dar nu se exteriorizeaza. Exista persoane care tin totul in interior si nu lasa sa se vada furtuna din sufletul lor. De cele mai multe ori, aceasta strategie functioneaza pe termen scurt, pana se umple paharul si rabufnesc. Insa, eu admir persoanele care pot sa afiseze un zambet, cand interiorul lor plange. E o dovada de tarie de caracter, de forta interioara si putere de a merge mai departe cu capul sus. Eu nu prea am dat dovada de calitatile mai sus mentionate, intrucat am nevoie sa ma exprim, sa vorbesc despre ce ma doare, pentru a ma vindeca mai repede.
3. Cei care nu au timp sa sufere. Sunt oameni joviali, foarte sociabili, in permanenta inconjurati de prieteni, cunostinte, etc., desfasoara activitati variate, in locuri diferite, cunoscand oameni diferiti. Ei nu sufera, pentru ca, ceea ce fac, de zi cu zi, nu le permite ragazul de a se opri si analiza (dramatiza) prea mult.
Daca ma gandesc bine, nu lipsa de timp e responsabila pentru absenta suferintei, ci faptul ca, pur si simplu acesti oameni au cu ce (cine) umple golul, pe care l-ar simti mult mai dur, daca n-ar avea o viata activa.
De-a lungul timpului, m-a surprins si, prin urmare mi-a starnit curiozitatea si interesul, reactia celor din jur la evenimente care in mod normal provoaca suferinta. Pe unii i-am judecat, din neputinta mea, la momentul respectiv, de a ma substitui acelei intamplari si de a o intelege pe deplin. Acum am scapat de obisnuinta de a judeca oameni si situatii, insa tot nu pot suporta in preajmea mea indivizi din prima categorie.

2 comments:

Alecs spunea...

Dragostea doare?
Nu stiu de ce,dar prima categorie de oameni,consumatorii cum ii numesti,si cea de-a 3 a....suna cam la fel,primii nu sufera pentru ca nu le pasa si ultimii ,nu sufera pentru ca nu au timp.....Cand esti parasit,si toate visele,planurile tale au fost sfaramate....inima iti este insangerata,ori suferi,ori nu.Am inceput cu o intrebare...Dragostea doare atunci cand persoana iubita pleaca de langa tine oferindu-ti numai suferinta,si dragostea e frumoasa atunci cand exista armonie in cuplu.Eu asa vad lucrurile.

Alice spunea...

Prima categorie pare, dar nu e deloc similara cu ultima. Primii sunt oameni ce actioneaza deliberat cu rautate si egoism, pe cand ultimii nu sunt caracterizati de aceste “calitati”. Este, totusi, adevarat ca cel ranit nu va face diferenta, pentru ca il va interesa durerea proprie si mai putin natura intentiei partenerului.
Dragostea e frumoasa cand exista armonie in cuplu. Cu asta sunt de acord. Dragostea doare? Nu, nu dragostea doare, ci delirul posesiei pe care il simti atunci cand pierzi… N-am spus-o eu, ci un om cu mult mai intelept. Si as mai adauga eu ca, mai doare lipsa intimiatii ce se creeaza in cuplu si cu care ne obisnuim.

Trimiteți un comentariu