marți, 21 aprilie 2009

Incercari de a reinvia trecutul


Am visat ceva intrigant. Pierdusem pe cineva apropiat si toata lumea din jur isi manifesta solidaritatea si compasiunea. In foarte scurt timp s-a dus vestea si primeam condoleante chiar si de la persoane care nu-mi inchipuiam cum au aflat.
Se facea ca am ajuns acasa si fratele meu mi-a spus ca m-a cautat B, un baiat caruia i-am “imprumutat” sufletul acum ceva timp…

L-am intrebat, surprinsa, ce i-a spus. Imi trimisese pareri de rau si condoleante. Altceva? Am intrebat. A mai adaugat ca, si-ar dori sa mai vorbim si ii pare rau n-am mai tinut legatura.
Atat mi-a trebuit sa ma rascoleasca din nou. Cuvintele fratelui meu imi rasunau in minte constant. Apoi am inceput sa mi-l inchipui pe el, rostindu-mi personal acele vorbe. Am avut cateva momente cand m-am trezit si, deja nu-mi mai dau seama ce visam si ce era real, pentru ca, eu cand ma trezesc dintr-un vis, il si gandesc putin, apoi cand atipesc, il continui cumva… voit, sau din prisma gandurilor pe care le-am avut cand eram treaza.

Mi-a sunat ceasul dimineata si, ca de obicei, mi-a intrerupt visul. Insa, ideea mi-a ramas pe parcursul zilei si n-am putut sa nu ma intreb, ce as face, daca mi s-ar intampla in mod real acest lucru?
E vorba de un om, pe care, acum ceva timp, l-am considerat perfect pentru mine, pentru ca ajunsesem sa-i iubesc pana si imperfectiunile si sa am convingerea ca le pot accepta, atat timp ca il am alaturi. Ce s-a schimbat intre timp? Am un prieten. M-am intrebat, daca il mai pot vedea cum il vedeam odata… daca ii mai pot iubi imperfectiunile, daca inca ar mai putea fi… totul pentru mine.

Am realizat ca mai pastrez si acum emotia intalnirilor cu el, ghemul din stomac si incapacitatea de a scoate un cuvant in prezenta lui. Mi le amintesc ca si cand ar fi fost ieri. Ii simt parfumul, ii aud cuvintele, ii privesc chipul, insa n-a ramas decat o amintire, foarte puternica ce e drept, insa, doar o amintire a unei trairi deosebite, intense, speciale la acel moment pentru mine.
Mi-am dat seama ca nu pot resuscita un sentiment trait odata, doar pe baza amintirilor. Asa cum ciorba reincalzita nu mai are niciodata acelasi gust, nici eu nu mai pot reinvia ce am simtit odata, oricat de puternic ar fi fost. Pentru ca a fost… Si nu mai poate fi la fel.

Un proverb vechi spunea ca: nu poti trece de mai multe ori prin acelasi parau, pentru ca apa paraului curge si e mereu alta si nici tu nu mai esti acelasi. Cred ca se aplica foarte bine si in acest caz.

0 comments:

Trimiteți un comentariu