miercuri, 22 aprilie 2009

Sentimentele se amplifica noaptea



Am incercat sa caut un studiu, sau o lucrare cel putin adiacenta subiectului, dar n-am gasit nimic in limba romana. In engleza am crezut ca voi avea mai multe sanse. Chiar mi-am pus la treaba un prieten englez pe tema aceasta, insa nici el n-a fost mai norocos.
Deci, in lipsa de material atestat in acest domeniu, voi incerca sa dezvolt eu subiectul care ma afecteaza in mod direct.
Seara, in general dupa ora 22.00, mi se intampla sa vad lucrurile intr-o lumina obscura si nu din cauza intunericului de afara. Am lumina aprinsa in camera, dar nu si in suflet.
Am momente cand ma simt mai vulnerabila, mai tematoare, ma apasa un sentiment de anxietate nejustificat, am tot felul de ganduri, care mai de care mai sumbre, etc. Ziua, insa, imediat ce ma trezesc si imi amintesc de noaptea trecuta, totul mi se pare indepartat, de parca nu eu eram cea care se gandea si simtea acele lucruri ciudate. Devin mai optimista si uit instantaneu de problemele pe care mi le faceam. Parca, la lumina zilei, lucrurile se vad altfel si, chestiuni ce par grave, se simplifica, lucruri negre, constat ca pot deveni cu usurinta roz, depresia se transforma in speranta si incredere si intr-un final ma intreb: de ce dumnezeu mi-am facut atatea griji, acum doar cateva ore? Imi continui vesela ziua, pentru ca, intr-o noapte viitoare (cel mai probabil, urmatoarea) sa degenerez din nou.
Noaptea amplifica senzatiile de rau si cad e vorba de o gripa, sau o raceala usoara. Intotdeauna, cand sunt racita, seara am dureri mai mari de cap, temperatura corpului devine ceva mai mare si am impresia ca nu se mai termina noaptea.
Deci, lucruri “ciudate” se intampla, doar ca n-am gasit nimic stiintific despre acest fapt. Mi-as dori, insa. Daca cineva stie mai multe, sau are materiale legate de acest subiect, mi-ar facea placere sa vorbim.

4 comments:

Angela Ribus spunea...

Iti voi scrie eu, draga mea, din proprie experienta. Sunt un om pasnic, ma stii. Cand cineva ma supara din cale afara sau ma jigneste peste zi, noaptea pun la cale planuri de razbunare. Port discutii vehemente - de fapt monologuri - in care ii spun celui care m-a suparat tot ce am acumulat de-a lungul timpului in ceea ce-l priveste. Pana dimineata, insa, totul se sterge, iar cand ma trezesc mi se pare hilara inversunarea mea de cu seara. M-am intrebat inclusiv daca nu e o dovada de lasitate treaba asta, insa dat fiind ca nu-mi place deloc sa ma cert, imi convine situatia.

Napoleon spunea sa lasi sa treaca o noapte peste calomnia din ajun. O alta formulare, daca vrei, a autohtonului noaptea e un sfetnic bun. Cred ca noaptea deformeaza unele trairi, in sensul ca le amplifica. Dar, vorba ta, nu am citit nimic stiintific pe tema asta care sa ma lamureasca.

Alice spunea...

:) Saru' mana pentru raspuns.
Nu cred ca e vorba de lasitate, pur si simplu lucrurile se linistesc si ti se par mai putin importante pana dimineata. Prin urmare, actionezi in consecinta, adica le lasi sa treaca de la sine.
Lipsa unor dovezi stiintifice incepe sa ma intrige :)

snatchro spunea...

Deci... :D
Reiau:
Deci: interesant post.

Mai intai asa, ar fi camera in care stai:
http://www.sciam.com/article.cfm?id=building-around-the-mind

Mai departe, sunt multe subiecte aici: http://www.sciam.com/sciammind.

Sau un abonament daca iti place revista.. :)

Enjoy!

Have fun!

PS: personal inclin sa cred ca e vorba de secretia de serotonina/endorfina & stuff, dar ma rog.. te descurci tu :P

Alice spunea...

Ma descurc, dar o sa-mi ia ceva sa citesc cam tot ce e pe acolo :)
Multumesc pentru hint-uri :*

Trimiteți un comentariu