duminică, 21 iunie 2009

Evadare


Orice activitate ce devine rutina, imi creaza un disconfort psihic considerabil. De exemplu, preocuparile casnice: spalat rufe, gatit, aspirat, sters praful, spalat vasele, chiar si igiena corporala, imi sunt nesuferite pentru ca le consider pierdere de timp.
E adevarat ca sunt obsedata de curatenie si, deci, desfasor activitatile enumerate mai sus destul de des. In conditiile acestea, am fost nevoita sa gasesc un refugiu, o modalitate de a scapa de rutina asta nesuferita. Iar psihicul meu a gasit solutia: nu ma gandesc la ceea ce fac. Astfel, evadez psihic din rutina ce ma tine captiva fizic. Adica, in timp ce desfasor o activitate necesara, ma gandesc la cu totul altceva, de obicei la ceva ce imi tine sufletul viu.
Imi place sa cunosc oameni si lucruri noi, sa descopar, sa citesc, sa calatoresc, sa simt, sa dau valoare timpului meu. Astfel de lucruri ma fac sa ma simt vie.
Activitatile pe care sunt nevoita sa le desfasor imi sufoca visurile si ma aduc fortat intr-o lume in care "a trai" e echivalent cu "a munci" o viata intreaga pentru... a-ti planifica viata.
Pana si somnul il percep ca pe o pierdere de vreme.
Din 24 de ore, 8 le dormim si cel putin 8 le muncim. Daca mergem la munca fara placere si doar pentru a obtine banii necesari existentei, atunci 16 ore din 24 sunt cam pierdute. Daca mai scadem si muncile casnice, care pentru unele femei reprezinta o a doua slujba, constatam ca timpul ramas pentru propria persoana e foarte putin. In cazul mamicilor cu unul sau mai multi copii, ma mir cum de nu da cu minus scaderea asta...
Revenind la solutia mea "magica", spuneam ca nu ma gandesc la ceea ce fac, ci la orice imi distrage in mod placut atentia. Asa, am descoperit ca timpul trece mai repede. Si la munca si acasa.
Exista si un inconvenient, totusi... Lipsa atentiei, impreuna cu lipsa memoriei pentru lucrurile neimportante, poate avea efecte negative... cum ar fi sa faci un lucru de doua ori pentru ca uiti ca l-ai mai facut o data :) sau sa fii convins ca ai facut ceva ce n-ai facut, datorita obisnuintei cu care il faci zilnic. Am experimentat ambele situatii. Iar in ceea ce priveste memoria mea, e deosebit de selectiva, refuzand orice detaliu pe care il consider nefolositor sau neinteresant.
Un exemplu relevant in acest sens este faptul ca nu retin numele, culoare ochilor si nici macar fizionomia persoanelor pe care le vad pentru prima data. E foarte probabil sa intalnesc a doua zi o persoana si sa nu-mi amintesc de unde o stiu. Drept dovada, n-am observat nici dupa cateva intalniri bune ca prietenul meu are un ochi de o nuanta diferita, iar asta pentru ca nu ma intereseaza asftel de lucruri. Am retinut, in schimb, detalii legate de tonul vocii, gesturi, mimica si majoritatea discutiilor noastre.
Stiu ca nu-mi voi permite niciodata luxul de a face ce vreau, atunci cand vreau si, oricum constrangerile sunt si ele folositoare, intr-o oarecare masura, asa ca, nu-mi ramane decat sa ma bucur de evadarile mele :)

0 comments:

Trimiteți un comentariu