miercuri, 29 iulie 2009

Sufletel,


Fericirea pe care am trait-o cu tine e mereu prezenta in sufletul meu si, nu voi pretinde niciodata ca altcineva, in afara de noi doi, va putea intelege ceea ce am trait impreuna. E inefabila. Sentimentul, prea puternic pentru a fi tinut sub tacere, exploda, uneori, in foarte putinele melodii care surprindeau scantei din fericirea noastra deplina.
Mai vad si acum privirile confuze si neputincioase ale oamenilor care ne vedeau cum straluceam impreuna. Si mai tin minte nepasarea mea pentru tot ce insemna exteriorul nostru. We were the only ones.
Ne-am spus ca indiferent pe cine vom mai intalni in viata noastra, va fi cel putin cu o treapta mai jos fata de ceea ce suntem unul pentru altul. La un moment dat am simtit amandoi ca nu e posibil sa mai avem cu altcineva ceea ce am avut impreuna. Am vrut sa spun “ceea ce am construit impreuna” insa, mi-am dat seama ca noi nu am construit nimic. Pur si simplu totul se crea de la sine, se nastea ca o floare care se deschide sub razele soarelui. Stralucirea noastra era suficienta.
Acum, dupa cativa ani, m-ai intrebat daca sunt fericita cu adevarat sau doar am coborat standardele…
Am zambit la asa o intrebare cu subinteles si te-am lasat sa vorbesti in continuare pentru a avea si eu timp sa imi raspund mie la intrebare.
Mai stiu ce e bliss, sau doar accept viata asa cum e, pentru ca doar atat mi se ofera acum? Sau pentru ca m-am resemnat ca povestea noastra nu e repetabila?
Povestea noastra nu e repetabila, asta e sigur. Dar nici macar cu noi ca protagonisti, pentru ca am fost odata. Nu s-a pierdut stralucirea noastra, dar s-a shimbat. La fel ca si noi. Nu am crescut in directii diferite, ci in acelasi sens, dar pe cai diferite. Ne intalnim si acum, doar ca focul de artificii are alta culoare.
Raspunsul e acesta. Ceea ce simt acum nu exclude ceea ce am trait impreuna. Nu incerc sa te caut in altcineva si nici sa-l transform pe cel de langa mine in tine.
Sunt fercita, dar altfel. Fericirea mea si-a schimbat culoarea si forma. Esenta ei, insa, e aceeasi :)

2 comments:

orianda spunea...

buna,
mi-a placut postarea!

si, da! fericirea isi schimba culoarea, in esenta insa, ramane acelasi sentiment de liniste interioara!

Monica spunea...

Linistitor e si sentimentul ca cineva a inteles exact ceea ce am vrut sa subliniez :)
Multumesc.

Trimiteți un comentariu