vineri, 28 august 2009

Zambet la inceput de weekend


Tind sa uit, periodic, ca valoarea mea nu e stabilita de cei din jur. Urmarea acestei uitari e un self esteem mediu, sau chiar low de tot. Daca nu sunt apreciata prin cuvinte, fapte sau gesturi pentru ceea ce fac, sau pentru ceea ce sunt, pe termen lung, acest lucru se reflecta in modul in care ma percep eu pe mine insami.
Azi mi s-a demonstrat, inca o data, ca lipsa aprecierilor nu e echivalenta cu lipsa calitatilor.
Cand a fost intrebat care e sfatul lui pentru tinerii care ii calca pe urme, George Carlin a spus: daca sunteti convinsi de talentul pe care il aveti, intotdeauna dati vina pe public pentru un esec. Faptul ca in anumite parti ale tarii, sau ale lumii, un anumit segment de public nu considera amuzante spectacolele tale, acest lucru nu e reprezentativ pentru cariera ta si nu ar trebui sa fie un moment decisiv. Trebuie sa crezi in tine foarte mult.
In mod evident vorbea din proprie experienta.
Ar trebui sa insemne ceva faptul ca 2 persoane total diferite au avut aprecieri similare la adresa mea zilele astea :) Mai ales ca tinta aprecierilor e o calitate pe care am incercat mereu sa mi-o dezvolt, dar m-am indoit permanent de reusita.
Poate ca ar trebui sa fac un efort sa mai retin si lucrurile bune care mi se intampla...

miercuri, 26 august 2009

Word battle

Pentru cine stapaneste foarte bine engleza si adora jocurile de cuvinte, postarea acesta ar trebui sa fie un deliciu. Eu ma declar total cucerita de talentul celor care stapanesc cuvintele, de istetimea cu care le potrivesc pe loc, iar spontaneitatea prin care isi dovedesc inteligenta ma lasa fara cuvinte. Toata admiratia mea, merge de data asta, catre cea mai recenta descoperire in materie de freestyle: Conceited.

Pentru incepatori, va las cateva indicatii ca sa va "prindeti" la unele jocuri de cuvinte.


Since u wanna be Eminem (M&M) I’m gonna put you in a bag.

I’m gonna kill this sqare, make sure he’s never around (a round)

How the f*** are u ill (Illmaculate) when Macs(Macintosh) don’t get viruses?

Like Bernie, u’ll be another Mac to die. (Bernie Mac – actor si comediant)

U might have clips(e), but they ain’t for real (Clipse si Pharrell)

Going to labels like: I swear u gonna love the sound
Just play the track
But since ur name is Mac (tot referire la Macintosh), they shut u down.

Ultima e preferata mea :)

marți, 25 august 2009

Leapsa poetica


Preluata de la Angela.
- Care a fost prima poezie citita?
- Daca as avea o memorie asa de buna, mi-as aminti si ce am facut cu puiul cumparat acum cateva luni. (Pentru cine nu stie, am cumparat un pui de la un magazin alimentar, am urcat cu el in masina, iar acasa nu-l mai aveam. De la magazin pana acasa fac 5 minute. N-am oprit nicaieri, iar in masina n-a ramas. E inca un mister.) Oricum, memoria nu e punctul meu forte.

- Care a fost ultima poezie citita?
- Asta s-a intamplat mai recent, deci am un raspuns: Buzele mamei - Grigore Vieru.

- Care a fost prima poezie scrisa de mine?
- Cu mici exceptii, n-am indragit niciodata poezia, insa am avut o tentativa de a scrie. Am botezat adunatura de versuri "One minute", intrucat e compusa in engleza, limba in care mi-a fost mereu mai usor sa ma exprim.

- Ce am facut cu ea?
- Am postat-o pe blogul yahoo.360 pe care il aveam atunci, pentru a atrage atentia cuiva asupra faptului ca i-am recunoscut "jocul" si intentiile.

One minute
Just pretend...come on, just fake it
You seem to be so good at it
I've been disapointed before
Sure, I thought you would be real
Guess I was wrong
So, come on, take your hit
Enjoy it as you can
I'll give you one more minute
One minute, to see the real you (the one you tryed to hide)
While you're doing your best
I'll sit back, just rest
Coldly watching the mess you're making
The truths you're faking
The world you're shaking
You think you fooled me, huh?
I must admit it took a while
For me to see beyond your smile (that seemed so inocente)
And now you only have one minute
To make a fool of who you think you're fooling still
Don't worry, it won't kill me
I've been there before
I know the taste of it
This pain can be so sweet (I've learned to deal with it)
It's called painfull bliss
Ooh, you've never heard of this?
Take it from me then
The one who saw you as a friend
You see...? There's no one you can be
And nothing really you can do to me
Cause see...? You don't mean that much to me
No more
Therefore, after you perform your last show
Just pack your bags and go




vineri, 21 august 2009

Scursuri umane


Mi s-a demonstrat, inca o data, daca mai era nevoie, ca, daca nu cunosti pe cine trebuie, esti un nimeni. Din punct de vedere profesional vorbind, fara cunostinte si bani nu se poate obtine un job bun. Uneori, iti trebuie “pile” si pentru un job prost platit si solicitant, in Galati. Exceptiile sunt extrem de putine si se bazeaza pe noroc sau pe excelenta. Daca nu ai vreun talent care sa-ti ofere un avantaj fata de majoritatea, sau daca nu ai norocul sa fii unde trebuie atunci cand trebuie, sansele sa obtii si tu un loc de munca decent si, eventual conform studiilor tale, sunt aproximativ inexistente.
Aceasta e convingerea mea, formata inca de demult. Zilele acestea, insa, s-a intrezarit o speranta sa ma insel. M-am bucurat de ocazie, dar am facut-o prea repede.
Am participat la un interviu, pentru un job cu perspective de promovare si cu o deschidere mai larga catre nou, catre cunoastere, cu posibilitatea construirii unei cariere.
Lucrurile pareau interesante si atractive, desi eu nu ma incant prea usor niciodata.
Persoana care m-a intervievat e un om influent, foarte cunoscut, cu un nume care deschide usi si dincolo de Galati.
Pana la sfarsitul interviului, aproape ca aveam si o promisiune a angajarii mele. Eram incantata, dar cu unele retineri. Ceva nu parea in regula. Iar eu am mare incredere in intuitia mea. S-a dovedit a nu-mi insela asteptarile nici de data asta.
Am vorbit cu o cunostinta mai veche, care a lucrat aproape 3 ani intr-una din firmele detinute de acest om si am aflat detalii socante. Acest “VIP” nu-si plateste angajatii, pe care ii trateaza ca pe niste sclavi, cunostinta mea aflandu-se in prezent in concediu fara plata si cu ultimele 2 salarii neincasate. Dar el e un caz fericit. Sunt altii in situatii mai dificile, oameni care l-au dat in judecata, chiar si dupa ce au fost amenintati. Oameni care au aflat cu stupoare ca lucreaza “la negru”, sau mai rau, care au avut nevoie de spitalizare si au trebuit s-o plateasca, pentru ca, evident, cotizatia la CAS nu fusese platita.
Am aflat cu surprindere ca institutia unde urma sa ma angajez va intra curand in faliment, datorita numeroaselor datorii pe care patronul le-a acumulat, ocupat fiind cu constructia unei vile, achizitionarea de masini, calatorii in strainatate, etc.
Se pare ca are proces pe rol cu o institutie care, pana recent apartinea statului. Iar el fiind un om influent, putea fenta usor aceste datorii. Acum, firma respectiva e privatizata si patronul nu are aceeasi disponibilitate sa-l pasuiasca.
In aceste conditii, m-am intrebat cu stupoare, de ce mai facea angajari? Raspunsul a venit tot de la cunostinta mea: pentru sex. In creierul lui lipsit de circumvolutiuni, femeile pe care le angaja, foloseau la un singur lucru.
In absenta acestor informatii pretioase, as fi fost pusa in fata unei alegeri dificile: sa risc si sa renunt la jobul relativ sigur pe care il am de 3 ani, insa fara prea multe perspective de avansare, sau sa raman aici si sa nu aflu daca mi-as putea dezvolta alte calitati in alta parte. Perioada de criza nu e tocmai un prilej favorabil de a da vrabia din mana pentru cioara de pe gard. Mai ales ca si mama este acum in somaj.
Decizia trebuia cantarita foarte bine, mai ales pentru ca programul pe care urma sa-l am nu-mi lasa prea mult timp liber. Lucru total incompatibil cu programul in ture al prietenului meu. Ceea ce inseamna ca si relatia urma sa-mi fie afectata intr-un fel. Dar eram dispusa sa fac sacrificii pentru un job mai bun, pentru ceva nou, care se plia mai bine pe asteptarile mele profesionale.
Ma intreb, daca nu-l cunosteam pe acest om care sa ma puna la curent cu ceea ce se intampla de fapt acolo, oare unde as fi fost acum…?
Si cum poate cineva care se numeste om, sa afecteze atat de mult viata cuiva, fara pic de regret si doar pentru a-si satisface niste fantezii bolnave?
E de neconceput cum acest jeg de om isi permite orice lux, iar altii se zbat sa existe, cu un salariu de mizerie, de multe ori si acesta inexistent.

joi, 13 august 2009

Noaptea si demonii ei


Incercam sa deslusesc, intr-o postare mai veche, motivele pentru care, unele trairi devin mai puternice noaptea. Raspunsul a venit, evident, atunci cand am incetat sa-l mai caut. L-am gasit chiar in primele pagini ale cartii Eternul sot, scrisa de Dostoievski.

"In ultima vreme, uneori noaptea, gandurile si senzatiile sale se preschimbau aproape cu totul in comparatie cu cele obisnuite si indeobste nu semanau deloc cu cele din prima parte a zilei. Acest lucru il uimi si il facu sa se adreseze unui doctor vestit, un bun cunoscut al sau. I se destainui, bineinteles, mai mult in gluma. Medicul ii raspunse ca schimbarea gandurilor si a senzatiilor, ba chiar dedublarea lor in noptiile de insomnie si in genere noaptea, este un act curent la oamenii "care gandesc si simt puternic"; ca o seama de convingeri din intreaga viata se modifica uneori brusc sub influenta melancolica a noptii si a insomniei; ca dintr-o data se iau uneori din senin cele mai fatale hotarari. Toate acestea merg bineinteles pana la o anumita limita si daca persoana cu pricina ajunge sa perceapa prea puternic aceasta dedublare, provocandu-i o suferinta, acesta-i un simptom indiscutabil ca maladia s-a declansat;"

De unde am tras si eu concluzia ca maladia s-a declansat... :))

P.S.: Poza e facuta in Sibiu, intr-o seara in care gandurile imi lipseau cu desavarsire...

marți, 11 august 2009

Pe alte meleaguri


Am lipsit o saptamana din lumea virtuala pentru a-mi indeplini un vis. Timp de o saptamana n-am avut acces la pc si nici la tehnologii mai inalte decat telefonul mobil, pe care, nici nu l-am folosit, pentru ca l-am uitat cu desavarsire aruncat intr-un colt.
7 zile am fost in Sibiu. Aici am descoperit un paradis de care m-am desprins cu greu in ultima zi. Pentru prima data in viata, am lasat toate grijile si gandurile acasa si am trait exclusiv in locurile in care ma aflam.
Dar sa incep cu inceputul: planificarea calatoriei. A fost ceva mai dificil sa ne sincronizam cu totii programele. Eu si Alin ne programasem deja concediul in aceasta perioada, insa mama avea cateva probleme de rezolvat care nu depindeau de ea. Onutza (prietena fratelui meu si, totodata "surioara" mea) trebuia sa-si reduca perioada de practica cu o saptamana, dar cu totii eram increzatori ca vom reusi sa plecam.
Pe 3 august, la 6 dimineata am plecat inarmati cu o harta, un GPS si un Fordulet catre Rasinari, locul unde am fost cazati. Pensiunea pe care am ales-o cu totii in unanimitate s-a dovedit a fi chiar peste asteptarile noastre. De la gazda, foarte amabila, pana la ultimele detalii ale camerelor si mancarea pe care o serveam uneori acolo, totul era ireprosabil.
A doua zi am mers nerabdatori in Sibiu, unde am vizitat Biserica evanghelica, ne-am ratacit pasii prin Piata mica, Piata mare, Piata Huet, apoi am ajuns pe Podul Minciunilor.
Oana imi adusese o vedere cu Podul Minciunilor anul trecut, cand a ajuns prima data aici.
Am aruncat banuti in fantana dorintelor si am aflat ca dorinta Oanei de anul trecut era sa mai ajunga o data aici...
Am privit orasul de sus, din Turnul Sfatului si am ramas impresionati de privelistea oferita de aceasta constructie, la fel de veche ca si orasul.
Ziua urmatoare am vizitat Muzeul national Brukenthal, cel mai mare muzeu din SE Europei. Complexul este alcatuit din Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie Naturala, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istoria Farmaciei si Muzeul de Arme si Trofee de Vanatoare.
Singurul pe care nu l-am vazut e Muzeul de Istorie Naturala.
Palatul Brukenthal, situat chiar in centrul istoric al Sibiului, a fost resedinta baronului Brukenthal si a colectiilor sale. Saloanele baroc, spatiile de receptie si serate muzicale pastreaza piese originale ale Palatului: sobele in stil rococo, tapetul de matase rosie si cel de hartie pictat in stil oriental, candelabrele din sticla de Murano şi piese de mobilier transilvanean din secolul XVIII.
Baietii au fost foarte incantati de armele expuse in Muzeul de Arme si Trofee de Vanatoare, de la cele mai rudimentare, la cele mai sofisticate pentru acea vreme.
Muzeul de Istorie a fost interesant, la fel ca si Muzeul de Istoria Farmaciei, unde m-au cam speriat primele truse de interventie neurochirurgicala si de amputatii. Mi-au placut cartile de medicina homeopata si retetele eliberate in acele vremuri, peste care timpul si-a pus amprenta.
Joi am vizitat Gradina zoologica si Muzeul Satului, aflate la vreo 4 km de Sibiu. Gradina zoologica amplasata intr-un parc imens, are si un lac artificial, unde ne-am plimbat cu hidrobicicleta pentru prima data. Ne-am amuzat"fugarind" ratustele de pe lac. Tot aici se gaseste si un stejar, cu o vechime de peste 600 de ani. Stand langa el am simtit ca strapungeam bariera timpului...
Muzeul Satului ne-a impresionat cel mai mult pe mine si Alin. Atat de mult incat ne-am intors sa vedem si restul a doua zi. N-am reusit sa-l vedem in intregime nici in 2 zile.
Ma asteptam la cu totul altceva cand am intrat, insa am iesit complet captivata si impresionata, cu dorinta de a ramane acolo permanent.
Intitulat Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, este unul din cele mai mari muzee in aer liber din SE Europei, avand o intindere de 10 km si peste 300 de cladiri. In muzeu se găsesc ateliere meşteşugăreşti, locuinţe tradiţionale, instalaţii pre-industriale, lucrari de arta populara. Mi-au placut foarte mult locuintele vechi, de prin diverse parti ale tarii, care pastreaza inauntru chiar si farfurii pe mese. Am fost indrumati sa vizitam si casa care exista pe bancnota de 10 lei, care a fost casa de preot, construita in 1835. Ne-a lasat pe toti fara cuvinte.
Aproape pe langa fiecare constructie exista un mic parau si un podulet, special amenajate pentru a da o nota de autenticitate locurilor. Unele gospodarii au plantate diverse legume sau pomi fructiferi in curtea casei. Am vazut rosii si chiar o vie. Florile te intimpina la tot pasul.
Vineri a plouat putin, dar nu ne-a stricat ziua. Nu cred ca putea sa ne strice ceva ziua acolo. Am vizitat, asadar, restul Muzeului Satului, atat cat ne-a permis timpul si ne-am cumparat suveniruri. Baietii si-au luat fluiere sculptate in lemn, iar mama si-a cumparat o traistuta realizata manual din lana colorata. Eu am un cosulet impletit care imi serveste acum drept "sustinator" al celorlalte suveniruri achizitionate.
In ultima zi am mai vizitat o data Sibiul, am hranit porumbeii din Piata Mare, ne-am plimbat pe strazile pietruite cu piatra cubica, am savurat piersici cu gust de piersica, lapte cu gust de lapte si, in general, mancare cu gust de mancare. Nu m-am abtinut de la niciun deliciu culinar care imi aparea in cale si nu am niciun regret ca m-am intors cu un kilogram in plus :) Am un regret ca m-am intors...
Ne-am plimbat intr-un parc superb, de o civilitatie ne mai intalnita in Galati, am citit un ziar local, care se distribuia gratuit, in fiecare seara, in tonete special amenajate.
Mi-am cumparat o posetuta din piele, rosie, realizata manual, o cana de culoarea cafelei cu lapte, imprimata cu poze din Sibiu, o carte de Dostoievski de la un anticariat, pastrata impecabil, o carte noua de la Humanitas, la recomandarea unei prietene, Bianca din Bucuresti, cateva semne de carte ce aveau inscriptionate cuvinte intelepte si care pastrau cate o floricica naturala, presata si alte suveniruri pentru sufletul meu.
In dimineata plecarii ne-am despartit cu regret de gazda, am facut poze impreuna, ne-am baut cafeaua si am pornit spre casa. Nici drumul spre casa n-a fost lipsit de peisaje impresionante. Am admirat in zona Buzaului, lacul Siriu incadrat intr-un peisaj de vis, privit de la inaltime.
Imi va lipsi ospitalitatea si amablitatea oamenilor pe care i-am intalnit, curatenia de pe strazi, linistea zonelor, frumusetea unui Sibiu vechi, care aminteste de anii 1800-1900, perioada in care mi-as fi dorit sa traiesc.
Am adaugat cateva poze pe flikr.

duminică, 2 august 2009

Cinci

Pentru a nu pastra tenta negativista din postarea "10 lucruri care nu-mi plac", voi enumera si cateva lucruri care imi plac. Cinci, mai exact, ca asa zice leapsa ;)) Nu m-as satura niciodata sa:
- calatoresc
- rad
- creez legaturi cu alte suflete
- ascult un om genial
- fiu in mijlocul familiei