marți, 11 august 2009

Pe alte meleaguri


Am lipsit o saptamana din lumea virtuala pentru a-mi indeplini un vis. Timp de o saptamana n-am avut acces la pc si nici la tehnologii mai inalte decat telefonul mobil, pe care, nici nu l-am folosit, pentru ca l-am uitat cu desavarsire aruncat intr-un colt.
7 zile am fost in Sibiu. Aici am descoperit un paradis de care m-am desprins cu greu in ultima zi. Pentru prima data in viata, am lasat toate grijile si gandurile acasa si am trait exclusiv in locurile in care ma aflam.
Dar sa incep cu inceputul: planificarea calatoriei. A fost ceva mai dificil sa ne sincronizam cu totii programele. Eu si Alin ne programasem deja concediul in aceasta perioada, insa mama avea cateva probleme de rezolvat care nu depindeau de ea. Onutza (prietena fratelui meu si, totodata "surioara" mea) trebuia sa-si reduca perioada de practica cu o saptamana, dar cu totii eram increzatori ca vom reusi sa plecam.
Pe 3 august, la 6 dimineata am plecat inarmati cu o harta, un GPS si un Fordulet catre Rasinari, locul unde am fost cazati. Pensiunea pe care am ales-o cu totii in unanimitate s-a dovedit a fi chiar peste asteptarile noastre. De la gazda, foarte amabila, pana la ultimele detalii ale camerelor si mancarea pe care o serveam uneori acolo, totul era ireprosabil.
A doua zi am mers nerabdatori in Sibiu, unde am vizitat Biserica evanghelica, ne-am ratacit pasii prin Piata mica, Piata mare, Piata Huet, apoi am ajuns pe Podul Minciunilor.
Oana imi adusese o vedere cu Podul Minciunilor anul trecut, cand a ajuns prima data aici.
Am aruncat banuti in fantana dorintelor si am aflat ca dorinta Oanei de anul trecut era sa mai ajunga o data aici...
Am privit orasul de sus, din Turnul Sfatului si am ramas impresionati de privelistea oferita de aceasta constructie, la fel de veche ca si orasul.
Ziua urmatoare am vizitat Muzeul national Brukenthal, cel mai mare muzeu din SE Europei. Complexul este alcatuit din Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie Naturala, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istoria Farmaciei si Muzeul de Arme si Trofee de Vanatoare.
Singurul pe care nu l-am vazut e Muzeul de Istorie Naturala.
Palatul Brukenthal, situat chiar in centrul istoric al Sibiului, a fost resedinta baronului Brukenthal si a colectiilor sale. Saloanele baroc, spatiile de receptie si serate muzicale pastreaza piese originale ale Palatului: sobele in stil rococo, tapetul de matase rosie si cel de hartie pictat in stil oriental, candelabrele din sticla de Murano şi piese de mobilier transilvanean din secolul XVIII.
Baietii au fost foarte incantati de armele expuse in Muzeul de Arme si Trofee de Vanatoare, de la cele mai rudimentare, la cele mai sofisticate pentru acea vreme.
Muzeul de Istorie a fost interesant, la fel ca si Muzeul de Istoria Farmaciei, unde m-au cam speriat primele truse de interventie neurochirurgicala si de amputatii. Mi-au placut cartile de medicina homeopata si retetele eliberate in acele vremuri, peste care timpul si-a pus amprenta.
Joi am vizitat Gradina zoologica si Muzeul Satului, aflate la vreo 4 km de Sibiu. Gradina zoologica amplasata intr-un parc imens, are si un lac artificial, unde ne-am plimbat cu hidrobicicleta pentru prima data. Ne-am amuzat"fugarind" ratustele de pe lac. Tot aici se gaseste si un stejar, cu o vechime de peste 600 de ani. Stand langa el am simtit ca strapungeam bariera timpului...
Muzeul Satului ne-a impresionat cel mai mult pe mine si Alin. Atat de mult incat ne-am intors sa vedem si restul a doua zi. N-am reusit sa-l vedem in intregime nici in 2 zile.
Ma asteptam la cu totul altceva cand am intrat, insa am iesit complet captivata si impresionata, cu dorinta de a ramane acolo permanent.
Intitulat Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, este unul din cele mai mari muzee in aer liber din SE Europei, avand o intindere de 10 km si peste 300 de cladiri. In muzeu se găsesc ateliere meşteşugăreşti, locuinţe tradiţionale, instalaţii pre-industriale, lucrari de arta populara. Mi-au placut foarte mult locuintele vechi, de prin diverse parti ale tarii, care pastreaza inauntru chiar si farfurii pe mese. Am fost indrumati sa vizitam si casa care exista pe bancnota de 10 lei, care a fost casa de preot, construita in 1835. Ne-a lasat pe toti fara cuvinte.
Aproape pe langa fiecare constructie exista un mic parau si un podulet, special amenajate pentru a da o nota de autenticitate locurilor. Unele gospodarii au plantate diverse legume sau pomi fructiferi in curtea casei. Am vazut rosii si chiar o vie. Florile te intimpina la tot pasul.
Vineri a plouat putin, dar nu ne-a stricat ziua. Nu cred ca putea sa ne strice ceva ziua acolo. Am vizitat, asadar, restul Muzeului Satului, atat cat ne-a permis timpul si ne-am cumparat suveniruri. Baietii si-au luat fluiere sculptate in lemn, iar mama si-a cumparat o traistuta realizata manual din lana colorata. Eu am un cosulet impletit care imi serveste acum drept "sustinator" al celorlalte suveniruri achizitionate.
In ultima zi am mai vizitat o data Sibiul, am hranit porumbeii din Piata Mare, ne-am plimbat pe strazile pietruite cu piatra cubica, am savurat piersici cu gust de piersica, lapte cu gust de lapte si, in general, mancare cu gust de mancare. Nu m-am abtinut de la niciun deliciu culinar care imi aparea in cale si nu am niciun regret ca m-am intors cu un kilogram in plus :) Am un regret ca m-am intors...
Ne-am plimbat intr-un parc superb, de o civilitatie ne mai intalnita in Galati, am citit un ziar local, care se distribuia gratuit, in fiecare seara, in tonete special amenajate.
Mi-am cumparat o posetuta din piele, rosie, realizata manual, o cana de culoarea cafelei cu lapte, imprimata cu poze din Sibiu, o carte de Dostoievski de la un anticariat, pastrata impecabil, o carte noua de la Humanitas, la recomandarea unei prietene, Bianca din Bucuresti, cateva semne de carte ce aveau inscriptionate cuvinte intelepte si care pastrau cate o floricica naturala, presata si alte suveniruri pentru sufletul meu.
In dimineata plecarii ne-am despartit cu regret de gazda, am facut poze impreuna, ne-am baut cafeaua si am pornit spre casa. Nici drumul spre casa n-a fost lipsit de peisaje impresionante. Am admirat in zona Buzaului, lacul Siriu incadrat intr-un peisaj de vis, privit de la inaltime.
Imi va lipsi ospitalitatea si amablitatea oamenilor pe care i-am intalnit, curatenia de pe strazi, linistea zonelor, frumusetea unui Sibiu vechi, care aminteste de anii 1800-1900, perioada in care mi-as fi dorit sa traiesc.
Am adaugat cateva poze pe flikr.

0 comments:

Trimiteți un comentariu