vineri, 21 august 2009

Scursuri umane


Mi s-a demonstrat, inca o data, daca mai era nevoie, ca, daca nu cunosti pe cine trebuie, esti un nimeni. Din punct de vedere profesional vorbind, fara cunostinte si bani nu se poate obtine un job bun. Uneori, iti trebuie “pile” si pentru un job prost platit si solicitant, in Galati. Exceptiile sunt extrem de putine si se bazeaza pe noroc sau pe excelenta. Daca nu ai vreun talent care sa-ti ofere un avantaj fata de majoritatea, sau daca nu ai norocul sa fii unde trebuie atunci cand trebuie, sansele sa obtii si tu un loc de munca decent si, eventual conform studiilor tale, sunt aproximativ inexistente.
Aceasta e convingerea mea, formata inca de demult. Zilele acestea, insa, s-a intrezarit o speranta sa ma insel. M-am bucurat de ocazie, dar am facut-o prea repede.
Am participat la un interviu, pentru un job cu perspective de promovare si cu o deschidere mai larga catre nou, catre cunoastere, cu posibilitatea construirii unei cariere.
Lucrurile pareau interesante si atractive, desi eu nu ma incant prea usor niciodata.
Persoana care m-a intervievat e un om influent, foarte cunoscut, cu un nume care deschide usi si dincolo de Galati.
Pana la sfarsitul interviului, aproape ca aveam si o promisiune a angajarii mele. Eram incantata, dar cu unele retineri. Ceva nu parea in regula. Iar eu am mare incredere in intuitia mea. S-a dovedit a nu-mi insela asteptarile nici de data asta.
Am vorbit cu o cunostinta mai veche, care a lucrat aproape 3 ani intr-una din firmele detinute de acest om si am aflat detalii socante. Acest “VIP” nu-si plateste angajatii, pe care ii trateaza ca pe niste sclavi, cunostinta mea aflandu-se in prezent in concediu fara plata si cu ultimele 2 salarii neincasate. Dar el e un caz fericit. Sunt altii in situatii mai dificile, oameni care l-au dat in judecata, chiar si dupa ce au fost amenintati. Oameni care au aflat cu stupoare ca lucreaza “la negru”, sau mai rau, care au avut nevoie de spitalizare si au trebuit s-o plateasca, pentru ca, evident, cotizatia la CAS nu fusese platita.
Am aflat cu surprindere ca institutia unde urma sa ma angajez va intra curand in faliment, datorita numeroaselor datorii pe care patronul le-a acumulat, ocupat fiind cu constructia unei vile, achizitionarea de masini, calatorii in strainatate, etc.
Se pare ca are proces pe rol cu o institutie care, pana recent apartinea statului. Iar el fiind un om influent, putea fenta usor aceste datorii. Acum, firma respectiva e privatizata si patronul nu are aceeasi disponibilitate sa-l pasuiasca.
In aceste conditii, m-am intrebat cu stupoare, de ce mai facea angajari? Raspunsul a venit tot de la cunostinta mea: pentru sex. In creierul lui lipsit de circumvolutiuni, femeile pe care le angaja, foloseau la un singur lucru.
In absenta acestor informatii pretioase, as fi fost pusa in fata unei alegeri dificile: sa risc si sa renunt la jobul relativ sigur pe care il am de 3 ani, insa fara prea multe perspective de avansare, sau sa raman aici si sa nu aflu daca mi-as putea dezvolta alte calitati in alta parte. Perioada de criza nu e tocmai un prilej favorabil de a da vrabia din mana pentru cioara de pe gard. Mai ales ca si mama este acum in somaj.
Decizia trebuia cantarita foarte bine, mai ales pentru ca programul pe care urma sa-l am nu-mi lasa prea mult timp liber. Lucru total incompatibil cu programul in ture al prietenului meu. Ceea ce inseamna ca si relatia urma sa-mi fie afectata intr-un fel. Dar eram dispusa sa fac sacrificii pentru un job mai bun, pentru ceva nou, care se plia mai bine pe asteptarile mele profesionale.
Ma intreb, daca nu-l cunosteam pe acest om care sa ma puna la curent cu ceea ce se intampla de fapt acolo, oare unde as fi fost acum…?
Si cum poate cineva care se numeste om, sa afecteze atat de mult viata cuiva, fara pic de regret si doar pentru a-si satisface niste fantezii bolnave?
E de neconceput cum acest jeg de om isi permite orice lux, iar altii se zbat sa existe, cu un salariu de mizerie, de multe ori si acesta inexistent.

0 comments:

Trimiteți un comentariu