duminică, 6 septembrie 2009

The taste of something better


Eram la Sibiu, orasul pe care mi-am dorit mereu sa-l vizitez si era ultima zi pe care o petreceam acolo. Stateam intinsi pe patul acela imens, in care ne pierdeam unul pe altul in timpul noptii, in camera noastra perfecta, cu balcon si vedere catre cer si eu priveam cum picaturile de ploaie cad pe geamul ferestrei de deasupra mea. Exact ca atunci cand urmaream incantata picaturile ploii care ne-a prins in masina ta, la una dintre primele intalniri. Mi se pare linistitor sa privesc stropii de ploaie curgand pe geam, in timp ce eu sunt in siguranta undeva inauntru.
In timp ce lumina inunda camera si fericirea sufletul meu, am realizat ca apartin acelui loc si ca as vrea sa nu ma mai intorc la realitate. M-am bucurat cand mi-ai impartasit dorinta, dar am realizat amandoi ca e una irealizabila. Atunci m-am intrebat si te-am intrebat, cum vom putea reveni intr-un loc ce devenise strain, cand tot ce traiam in prezent era atat de... sublim? Nu imi puteam reveni din vis si priveam cu ingrijorare zilele ce vor urma sosirii noastre in Galati. Pur si simplu nu ma mai vedeam locuind aici, nu ma vedeam fericita aici si, ma temeam ca si relatia noastra va avea de suferit, odata intorsi la realitate.
Stiam, totusi, ca acesta e scopul unui concediu: sa te simti bine si sa te pregatesti fizic si psihic pentru inca un an de munca. Pentru ca apoi, sa speri ca iti vei putea permite inca o saptamana de detasare totala, de mediul pe care esti nevoit sa-l suporti.
Nereusind sa ma imaginez din nou acasa, am renuntat s-o fac, nutrind speranta futila ca o minune se va intampla si nu va trebui sa plecam. Minunea asteptata nu a avut loc. Am revenit acasa. Zilele ce au urmat au trecut pe nesimtite, iar acum cateva minute mi-am amintit de senzatia pe care am avut-o in ultima zi...
E deja o luna de cand ne-am intors, iar azi m-am simtit foarte fericita. Fara un motiv anume... Doar pentru ca am petrecut timp impreuna si am realizat cat de mult insemni pentru mine. Mi-am dat seama ca pot fi fericita, cu tot cu felul meu de a complica lucrurile simple, cu nesiguranta mea, cu povara unor ganduri si amintiri, cu tot ceea ce sunt eu, chiar pot fi fericita. Aici. Acum. Cu tine. :)

0 comments:

Trimiteți un comentariu