luni, 30 noiembrie 2009

=))

Vis a vis de reacţia imbecilo-retardată a preşedintelui nostru, despre care s-a comentat deja suficient pentru cine a avut ochi să vadă şi urechi să asculte, nu voi adăuga nimic serios. Am în schimb un banc bun de tot.

Pentru cei care nu ştiu, al nostru Lucian Bute a câştigat prin K.O. meciul cu Librado Andrade. Iată acum şi bancul.


Români, nu vă lăsaţi păcăliţi!

Bute nu l-a învins pe Andrade.

A fost un trucaj ordinar!

Bute nu a lovit niciodată în viaţă pe nimeni.

Sau poate că mexicanul ăla i-o fi zis ceva, l-o fi înjurat…


Lucruri, nu oameni.


Deşi mereu am fost convinsă că tot ce se întâmplă în viaţa e la voia întâmplării, pentru fiecare moment de... necredinţă, a existat un corespondent care sugera contrariul. Fiecare om ajunge măcar o data în viaţă la o răscruce de drumuri, când se simte pierdut, fără un scop definit al vieţii sale, fără puterea de a o lua de la capăt.

Eu, probabil mai mult decât alţii, am o predispoziţie pentru nefericire. Stările nefericite mă găsesc repede şi des, iar eu nici măcar nu mă obosesc să încerc să le păcălesc, pentru că, intr-un fel, le aştept.

Cei care mă cunosc bine, imi spun că sunt puternică, iar cel mai frumos compliment l-am primit de la prietena mea cea mai bună, care mi-a spus că mă admiră pentru puterea de care am dovadă în momentele grele.

Acum că mă gândesc... mi-am luat puterea mai mult din lucruri decât din oameni.

În cea mai dificilă perioadă din viaţa mea, când am fost forţată de împrejurări să mă maturizez şi să găsesc modalităţi de a-mi păcăli psihicul, când trăiam cu singurul ţel de a ajunge în dimineaţa următoare, mama mi-a adus Citadela. Mi-a spus că mă va ajuta să înţeleg mai multe şi îmi va oferi sprijinul psihic după care tânjeam. A fost singura carte pe care am citit-o într-un an, cu teama de a nu se termina prea repede. (Încă n-am ajuns la performanţa lui Băsescu de a citi o carte în 5 ani). Mi-a fost aer atunci când realitatea mă sufoca, a devenit motivul pentru care aşteptam cu bucurie ziua următoare, mi-a menţinut mintea ocupată şi mi-a înlesnit calea către a accepta ceea ce nu puteam schimba.

Am ştiut întotdeauna cum să mă lupt cu lacrimile şi să înving. Cheia era să le las să curgă pentru câteva minute şi apoi aveam să mă simt mult mai bine. Însă când m-am confruntat cu lipsa lor, mi-am dat seama că nu poţi lupta cu lacrimi care nu vor să curgă.

Aceasta a fost înca una din răscruci. Nu m-am descurcat singură, ci am avut ajutor, dintr-o sursă neaşteptată. Un prieten mi-a adus, fără sa-i cer, toate sezoanele dintr-un serial pe care îl cunoşteam, dar despre care nu aveam o părere bună. Din dorinţa de a-i oferi o şansă, totuşi, am început să-l urmăresc. Surpriza a fost imensă. Nu doar că am descoperit un film bun, dar gândul la el şi la micile lecţii de viaţa pe care mi le însuşeam din el, îmi ofereau optimismul şi forţa necesară de a depăşi o perioadă din care nu mai ştiam să ies.

La sfârşitul ultimului episod, am realizat că am adunat suficiente rezerve cât să merg mai departe singură, făra ajutor.

Dar, rezervele nu ţin o veşnicie.

Nu mai am momente când nu ştiu încotro s-o apuc, nu m-am mai găsit la o răscruce de drumuri, însă am perioade când îmi scapă motivaţia şi pierd sensul lucrurilor din viaţa mea.

Momentan mă tratez cu „Desperate Housewives”, un alt serial căruia nu-i dădusem nicio şansă, însă am descoperit că m-am înşelat enorm.

Despre serial, într-o postare viitoare.

marți, 24 noiembrie 2009

Out of the box


Am dezvoltat o mică pasiune, în ultima vreme, pentru Lady Gaga. Surprinzător, având în vedere că abordează un stil care nu se încadrează deloc în gusturile mele muzicale.

După prima piesă, “Just dance”, care era un pic "catchy", am crezut că pot presupune că e doar un “one hit wonder” şi că după această primă piesă, nu va mai auzi nimeni de ea. Nu agream nimic la ea din ceea ce ţine de prezenţa fizică, cu atât mai puţin stilul vestimentar. Cu fiecare piesă nouă, însă, lucrurile au început să se schimbe.

So... de ce Lady Gaga?

- Pentru că e genul care “it grows on you”;

- Pentru că ştie să se menţină în atenţia publicului;

- Pentru că e „a breath of fresh air” în muzica din prezent;

- Pentru că propune o ieşire din tipare din toate punctele de vedere;

- Pentru ca seteaza tendinte si e un lider, not a follower;

- Pentru că are acel ceva ce te determină să te opreşti şi s-o asculţi;

- Pentru că toate piesele au amprenta personalităţii ei şi, prin urmare, nu e doar un „produs”;

- Pentru că are cel mai bun clip pe care l-am văzut în ultima vreme: „Bad romance”, de care nu ma pot sătura, oricât l-aş urmări;

- Pentru că Madonna a fost la unul din concertele ei, ceea ce spune cam tot...

vineri, 20 noiembrie 2009

Talking in songs




Ciprian: hello nu stau decat 1 min

Ciprian: insa voiam sa-ti zic ca-mi place mult

Ciprian: melodia de la status

Ciprian: de clip nici nu mai vb

Monica: hello

Monica: :)

Ciprian: am ascultat-o de 10 ori

Ciprian: deja

Monica: dap si mie imi place si clipul

Monica: si la mine e pe repeat

Monica: :)

Ciprian: desi eu ascult pana-n anii 80

Ciprian: tre sa recunosc ca e buna

Monica: :)

Monica: provoaca dependenta

Ciprian: da da

Ciprian: mega energy

Monica: yep

Ciprian: eu te-am pupat plec in Amsterdam

Ciprian: :* vb cand te mai gasesc

Monica: ok, take care

Monica: :*

Ciprian: http://www.youtube.com/watch?v=K8Mz_kyRlWY

Ciprian: o melodie frumoasa

Ciprian: :*

Ciprian: for u

Monica: merci :*




Monica: vaaai, mai stii ca iti spuneam ca n-am mai ascultat nicio melodie in ultima vreme care sa ma impresioneze...?

Monica: well... asta e pur si simplu superba

Monica: :*



miercuri, 18 noiembrie 2009

Romania bunului sprit

"Basescu, ultima scrisoare" se intituleaza articolul aparut azi in Jurnalul National, sub semnatura lui Adrian Nastase. Nu sunt nici pe departe o sustinatoare a lui, dar asta nu ma impiedica sa apreciez aceste cuvinte, scrise la obiect, cu multa prezenta de spirit, istetime si umor. Calitati care ii lipsesc cu desavarsire marinarului numarul unu in stat.


"În colegiul meu din Prahova circulă o scrisorică prin care Traian Băsescu îi îndeamnă pe oameni să fie mereu alături de el, să îi urască temeinic pe ceilalţi politicieni şi să răspundă DA la referendum. E un text simpluţ. În orice caz, nu pe măsura unui şef de stat. Iată de ce m-am gândit că o scrisoare, de final de mandat, a lui Traian Băsescu şi distribuită - tot gratuit - de Poşta Română ar fi putut avea următorul conţinut: "Dragi români şi de alte naţionalităţi. Prietene Hayssam, scriu plângând. Am plâns după Stolo, am plâns după Boc, am plâns după Croitoru şi am plâns, preventiv, la nominalizarea lui Negoiţă. Acum cred că plâng pur şi simplu după mine. Uitându-mă în oglindă".

Am promis o nouă şansă pentru cei tineri şi, iată, cei mai pregătiţi oameni din noua generaţie pot ajunge inclusiv deputaţi europeni dacă familia se implică aşa cum trebuie în cariera lor. Am promis că fiecare primar general al Capitalei va primi câte o casă de la el însuşi - şi -am ţinut de cuvânt. V-am învăţat cum se cumpără o bucată de teren, se împarte în două, se vinde o jumătate la preţul pentru întreg şi din diferenţă se obţine o casă şi un Mercedes. Am spus răspicat că e nevoie de o altă justiţie, corectă şi eficientă, şi am avut dreptate. E nevoie.

Dragi români şi de alte naţionalităţi,L-am numit premier pe Emil Boc, pe care îl cunoşteam bine. Motiv pentru care am împrumutat, imediat şi preventiv, 20 de miliarde de euro ca să acoperim pierderile. Acum ştiu că am împrumutat insuficient. Nu mi-am dat seama că Boc se mişcă atât de repede. Am făcut multe, dar nu am făcut tot. Priviţi cu atenţie împrejur. Mai există încă parlament. Mai există încă partide. Vă promit că mă voi ocupa. Ştiu - nu avem încă suficiente servicii secrete şi mijloace care să-i înregistreze ambiental pe toţi cetăţenii. Mă voi ocupa. Mai există fragmente de autostrăzi pe ici, pe colo. Mai există oameni bogaţi pe care nu i-am îmbogăţit eu. Mai există săraci care nu-mi datorează mie sărăcia lor. Pe ici şi pe colo mai avem relaţii internaţionale. Mai sunt borduri neschimbate şi nereformate de ani buni. Prin păduri mai umblă încă cete înarmate de profesori care încearcă să mi se opună.

Voi sunteţi însă adevărata majoritate, pentru că sunteţi mai mulţi decât Iohannis. La 22 noiembrie, voi veţi decide, chiar dacă votul dumneavoastră e doar consultativ. Potrivit Constituţiei, aşa cum o înţeleg eu, după ce se consultă cu poporul, preşedintele în exerciţiu desemnează noul preşedinte cum vrea el, pentru că e şeful statului (Trebuie să-i spun lui Boc să bage asta în cursul lui de constituţional!). Nu vă lăsaţi înşelaţi. Nu vă lăsaţi manipulaţi. De ce vă e frică nu veţi scăpa. Din douăzeci de milioane de români, câţi mai sunt în ţară, trebuie să rămână maximum optsprezece. Aşa obţinem o ţară mai ieftină, prin care legile trec mai uşor.

Îmi mai şterg o lacrimă şi plec să fac campanie şi în Congo. Doar nu am tipărit degeaba un milion şi jumătate de buletine suplimentare. Nu mi-a plăcut mandatul ăsta, dar mai vreau o dată. Şi chiar dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau pe voi. Pentru că ştiu care este interesul vostru naţional. Şi vă promit că peste 15-20 de ani, când se va încheia cel de-al cincilea mandat al meu, o să trăiţi bine."

marți, 17 noiembrie 2009

Horoscop rautacios


Am primit de la Ana acest horoscop rautacios care m-a facut sa zambesc. Culmea e ca se si potriveste ;))

Fecioarã (23.08-22.09)

Planeta dominantã: Mercur, planeta trãncãnelii şi a isteriilor.
Animalul sacru: ciocãnitoarea

Personalitate: Zodiacele criticã spiritul critic al fecioarei, punând-o
astfel într-o situaţie criticã. Cum, pe deasupra, fecioara mai e şi metodica punctualã şi perfecţionistã, sfârşesc prin a-i scoate pe toţi din pepeni.
Obsedatã de igienã, detalii şi clasificãri, este capabilã sã caute bacteriile cu lupa, sã frece duşumelele periuţa sau sã punã rufele în maşina de spãlat nu doar pe culori, ci şi ordine crescãtoare şi alfabeticã.
Miroase
enervant de curat, ceea ce leagã spiritual de cânii şi pisicile din cartier.
Fecioara este o fanã a listelor, tabelelor şi regulamentelor pe puncte,
subpuncte, care, în loc sã-i simplifice, îi încâlcesc teribil existenţa.
Scurt, orice fecioarã veritabilã este:
1. mereu ocupatã cu o mie de nimicuri
sau sã-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala;
2. tipicarã;
3. ipohondrã;

4.cicãlitoare;
5. cãrpãnoasã;
6. maniacã;
7. absolut necesarã (din pãcate).

În dragoste, are cãldura unei frapiere şi fantezia unui birocrat. :)))

Meseria potrivitã: analist politic, CTC-ist, agent de dezinsecţie, sora
medicalã (sau frate).
Pizza magicã: funghi.
Medicamentul norocos: toate, fãrã excepţie.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Genial!

Pentru cine n-a vazut Sinteza zilei aseara, omul numarul unu in stat, la tupeu, bineinteles, a indraznit sa faca asta:




Pentru ca intotdeauna mi-a placut matematica si logica, interesul pentru Mircea Badea a aparut firesc. Acesta este raspunsul lui. QED.

duminică, 8 noiembrie 2009

Mic ghid de angajare


Pe acelasi subiect, dar intr-o nuanta mai pozitiva, mai hilara, am ales sa postez un dictionar de termeni specifici domeniului de resurse umane, pentru a mai destinde unele frunti. Dictionarul e imprumutat de la Think4Myself, care, sper sa nu aiba nimic impotriva :)
Iata, deci, cum ar trebui sa citim printre randuri un anunt de angajare:

“Junior” – scriem asta in titlu ca sa fie clar cat platim, vin acuma si cerintele
“Companie in plina dezvoltare” – ti-o bagam pe aia ca te platim doar la inceput prost pana ne ridicam
“Conditii financiare la nivelul pietei” – e criza la toti nu numai la noi
“Laptop de serviciu” – vei avea de lucru si acasa
“Persoana cu capacitate de a lucra independent” - cum ziceam, vei avea de lucru si acasa
“Abilitatea de a invata lucruri noi” – cum sa tragi de salariu doua luni, cum sa faci economie la mancare, etc.
“Pachet salarial motivant” - te motiveaza sa cauti in permanenta si altceva
“Echipa tanara” – nu ne permitem decat studenti
“Cu dorinta de autodepasire zilnica” – azi 8 ore la munca, maine 8.5, poimaine 9 etc.
“Telefon serviciu” - trebuie sa avem o metoda de a da de tine si sambata
“Pasionat de domeniul IT” – sa aiba abilitatea de a instala saptamanal windowsul secretarei si la doua zile sa vada de ce nu merge imprimanta
“Creativitate” – O sa mai faci si munca altora
“Conditii de lucru la standarde occidentale” – Scaun cu spatar
“Acces la cel mai performant software” – P2P
Mediu tanar si dinamic” – schimbam studentii in fiecare an
“Program flexibil” – Se poate intinde oricat
“Salarizare pe masura realizarilor profesionale” – noi ne facem ca platim, tu te faci ca muncesti
“Simtul umorului” – mai ales in ziua de salariu
“Mediu competitiv” – colegi care te sapa

joi, 5 noiembrie 2009

Then and now


Se facea ca eram la munca si iubeam si fiecare secunda petrecuta acolo.
Dimineata ma trezeam intotdeauna odihnita, uneori ma machiam acasa, dar de cele mai multe ori, imi luam la mine fardurile, rimelul si rujul si initiam procesul artistic la munca. Ajungeam mereu la timp, ba chiar cu cateva minute inainte si afisam un zambet sincer.
Relatia cu seful era una relaxata, de colaborare, incredere, sustinere. Ramaneam cu placere peste program, cand era nevoie, fara sa astept nimic in schimb. Nu-mi trebuiau nici bani, nici zile libere pentru orele suplimentare pe care le faceam. Nu simteam oboseala, ci doar mandria de a lucra intr-o firma prestigioasa si multumirea de a participa la dezvoltarea firmei, de la zero, pe plan local.
Nu a fost un vis. S-a intamplat cu adevarat, acum 3 ani, chiar daca acum pare ireal.
In prezent, numar secundele pana la plecare.
Dimineata ma trezesc obosita si intarzii sa ma dau jos din pat. Singura motivatie pe care o am, pentru a adopta pozitia verticala, e vocea lui Mircea Badea, pe care o aud din cealalta camera, unde mama urmareste “In gura presei”. Imi iau, astfel, energia necesara sa ajung la munca, unde intarzii zilnic intre 10-15 minute. Seful nu are cum sa observe, pentru ca, oricum ajunge mult mai tarziu.
Nu mai port machiaj decat foarte rar. Folosesc doar ruj si asta pentru ca mi se usuca buzele si sunt nevoita sa le hidratez.
As spune ca relatia mea cu seful nu poate fi mai proasta si mai tensionata, dar mi-e teama ca as putea descoperi noi profunzimi ale situatiei. Il evit cat pot de mult si incerc din rasputeri sa nu fac crize de nervi cand deschide gura. Dar, asa stau lucrurile atunci cand unora li se urca functia la cap si uita pana si de elementarul bun simt.
De zambit ii zambesc lui, in mod fals, pentru ca “e de datoria mea” si, in mod sincer, colegilor care dau dovada de omenie si de calitati pe cale de disparitie in zilele noastre.
Acum, chiar si 5 minute peste program mi se par de nesuportat, disponibilitatea mea la ore suplimentare fiind absolut inexistenta.
Lucrurile se schimba in timp…