luni, 28 decembrie 2009

Mâine


După câteva zile desprinse dintr-un vis frumos, mâine mă reîntorc la muncă.

Am avut o mini vacanţă în care am reuşit să fac tot ce mi-am propus. Astfel, am dormit până în miezul zilei, fără să-mi fie groază de alarma de la 7.30, m-am trezit în braţe calde şi cu săruturi moi, de care m-am bucurat în voie şi am petrecut timp preţios cu întreaga familie şi cu prieteni de suflet sosiţi de pe alte meleaguri.

Cei dragi au fost încântaţi de cadouri, lucru care m-a făcut nespus de fericită, pentru că m-am străduit să le găsesc ceva care să-i surprindă cât mai plăcut.

Am simţit şi spiritul Crăciunului, contrar aşteptărilor mele, m-am bucurat de zăpadă, luminiţe, globuri, brad şi am ascultat muzică specifică acestei perioade. Nu, nu chiar tradiţionalele colinde, pentru că playlist-ul a fost întocmit de frăţior. Prin urmare am ascultat hip hop despre Craciun. Neconvenţional, dar tocmai de aceea, interesant şi plăcut.

Am băut mult Pepsi/Cola cu multă lămâie şi am mâncat nepermis de mult, dar sper să recuperez odată ce se sfârşesc sărbătorile.

Am învăţat jocuri noi, (de pierdut încă mai învăţ), am vizionat comedii şi mi-am luat House MD ca să substitui cu ceva obiceiul meu de a urmari „În gura presei”.

Mâine merg din nou la muncă. Îmi va fi greu să mă trezesc dimineaţa, fără vocea lui Mircea Badea drept motivaţie, dar mă încânt cu gândul la cele două săptămâni de concediu, pe care ar trebui să le am începând cu 4 ianuarie. Dacă va fi într-un ceas bun...

UPDATE: Fără să observ, în timp ce scriam, "mâine" se făcuse deja "azi"...

luni, 7 decembrie 2009

Stand up or shut up?


Într-o lume dominată de ipocrizie şi interese, ce se întâmplă cu cei care îşi asumă ceea ce sunt?

Mulţi îmi spun că trebuie să stau în banca mea, să tac şi să plec capul, pentru că, aceia care se revoltă sunt primii care au de suferit. Cei care au de câştigat sunt lingăii, nevertebratele, cei care se dau după cum bate vântul. A... şi curvele. Eu nu mă regăsesc în nici unii dintre cei enumeraţi. Dar pentru a rezista, sunt nevoită să mă prefac, uneori, să simulez măcar, trăsături ale scursurilor umane. Altfel, hienele îşi dau seama că nu sunt una dintre ele şi atacă.

Se pare, însă, că nu am reuşit să mă integrez, căci animalele mi-au luat urma. Mi-ar plăcea să fiu măcar confruntată, să fiu pusă în faţa unei lupte cinstite, pe care să o pierd sau să o câştig. Dar nu e cazul. Această specie de hiene atacă noaptea, pe nesimţite, fără a lăsa o ocazie de ripostă.

E timpul pentru totul sau nimic. E vremea să atac eu pe nesimţite, pentru a avea o şansă.

Miza e uriaşă şi există o posibilitate – nu ştiu cât de mare, încă – să pierd. Însă, să tac şi acum, când am o şansă de reuşită, mi se pare un gest de laşitate, iar mie îmi place să cred că sunt o luptătoare.

Voi sta dreaptă şi-mi voi asuma cuvintele, faptele şi consecinţele lor.

Ce se întâmplă cu cei care îşi asumă ceea ce sunt şi lucrurile în care cred? Sunt pe cale de a afla.

vineri, 4 decembrie 2009

Reuşite


Performanţa din poză n-am atins-o încă, deşi lucrez cu acte şi beau cappuccino măcar o dată pe zi.Însă am reuşit altceva. Am vărsat pe mine o sticluţă cu pastă corectoare. Eram îmbrăcată cu vesta mea de fâş de culoare mov, recent achiziţionată şi o pereche de blugi. Blugii sunt pe ultimul loc în clasamentul favoriţilor, însă vesta aceea superba ocupă un loc fruntaş.

Pasta corectoare a sărit în mii de stropi şi pete şi s-a uscat aproape instantaneu. Altfel, trebuie să aştept când o aplic pe hartie. Noroc că am avut la îndemână o sticlă de diluant şi am reuşit să-mi salvez hainele.

Nu ştiu ce se întâmplă cu mine, dar în ultima vreme sunt foarte neîndemânatică. Oricum, dacă cineva mai reuşeşte să-şi toarne corectorul pe outfit, să stea liniştit că iese cu diluant. Odata cu culorile...


Tot azi am aflat că Ciprian, prietenul meu drag care studiază în Olanda, a primit un 9 însoţit de un "outstanding" de la un profesor ce acordă maxim 8. Am motive să fiu mândră.

Pană la urmă, fiecare cu reuşitele lui :)