luni, 7 decembrie 2009

Stand up or shut up?


Într-o lume dominată de ipocrizie şi interese, ce se întâmplă cu cei care îşi asumă ceea ce sunt?

Mulţi îmi spun că trebuie să stau în banca mea, să tac şi să plec capul, pentru că, aceia care se revoltă sunt primii care au de suferit. Cei care au de câştigat sunt lingăii, nevertebratele, cei care se dau după cum bate vântul. A... şi curvele. Eu nu mă regăsesc în nici unii dintre cei enumeraţi. Dar pentru a rezista, sunt nevoită să mă prefac, uneori, să simulez măcar, trăsături ale scursurilor umane. Altfel, hienele îşi dau seama că nu sunt una dintre ele şi atacă.

Se pare, însă, că nu am reuşit să mă integrez, căci animalele mi-au luat urma. Mi-ar plăcea să fiu măcar confruntată, să fiu pusă în faţa unei lupte cinstite, pe care să o pierd sau să o câştig. Dar nu e cazul. Această specie de hiene atacă noaptea, pe nesimţite, fără a lăsa o ocazie de ripostă.

E timpul pentru totul sau nimic. E vremea să atac eu pe nesimţite, pentru a avea o şansă.

Miza e uriaşă şi există o posibilitate – nu ştiu cât de mare, încă – să pierd. Însă, să tac şi acum, când am o şansă de reuşită, mi se pare un gest de laşitate, iar mie îmi place să cred că sunt o luptătoare.

Voi sta dreaptă şi-mi voi asuma cuvintele, faptele şi consecinţele lor.

Ce se întâmplă cu cei care îşi asumă ceea ce sunt şi lucrurile în care cred? Sunt pe cale de a afla.

0 comments:

Trimiteți un comentariu