marți, 9 februarie 2010

Cerem excelenta. Oferim in schimb nesimtire.



Cam asa s-ar traduce liber majoritatea anunturilor de angajare. Sunt abonata la ziarul local, din care citesc cu interes anunturile de angajare si decesele / comemorarile. Primele ma intereseaza pentru ca vreau sa-mi schimb locul de munca. Ultimele... probabil pentru ca nu am toti boii acasa, cum ar spune Badea.

Sa revenim la anunturile de angajare. Unul din ele suna cam asa:

S.C. .... (numele unei societati care e clienta a firmei la care lucrez si despre care stiu ca are o situatie financiara foarte buna) angajeaza Economist cu experienta, cunoscator excelent de contabilitate, program Light, cunostinte legislatie, programe declaratii finante, somaj, ITM, CASS, pensii, Revisal.

Se ofera: salariul net 1200 ron.

Ha? Adica un economist cu experienta, care sa indeplineasca perfect atributiile de contabilitate si pe cele de resurse umane?! Pentru 1200 ron?! Intr-o firma mare si, deci, cu un volum de munca pe masura? Si cu sediul in afara orasului? Da. Si oare nu s-a simtit nimeni prost ca ditamai anuntul aparut in chenar a costat cat munca bietului economist intr-o luna? Intrebare retorica...

Un alt anunt avea dupa numeroasele cerinte si oferta. “Oferim C.M., salariu, transport.

La “salariu” m-au pierdut. Adica asta e un avantaj? Un bonus, sau ceva care sa determine resursa umana sa se angajeze aici?!

Salariu motivant mai intelegeam. E un cliseu, dar are sens. Dar ca sa ai tupeul sa dai anunt si sa treci la oferta “salariu”... e peste limitele mele de toleranta a nesimtirii.

Mai atractiv mi s-a parut anuntul de langa...

“Angajez bucatarese si ospatarite. Salariu 15-20 mil.”

La ce sa-mi mai foloseasca 5 ani de facultate, excelenta in contabilitate, etc? Pacat ca nu stiu sa gatesc...

0 comments:

Trimiteți un comentariu