marți, 23 februarie 2010

Să ne angajăm.

Nu în polemici, căci discuţiile pe teme filosofice nu-şi mai găsesc rostul şi locul în lumea în care trăim.

Să ne angajăm, deci. Într-o activitate complet inutilă, de cele mai multe ori, solicitantă până la atac cerebral, în slujba unor oameni care îşi văd doar interesul propriu.

În cazuri fericite, firmele care „se respectă”, vor mima preocuparea pentru angajat. Angajaţii mai puţin norocoşi vor fi răsplătiţi pentru munca depusă prin tupeu şi nesimţire împinse la extreme şi, adesea, prin nenumărate abuzuri de orice natură. Aşa stau lucrurile pentru cei care nu s-au născut moştenitori ai vreunei averi fabuloase, sau pe care nu i-a înzestrat natura cu o pilă. Nu cred că mai trebuie să explic nimănui sensul cuvântului „pilă”.

Desigur, mai există şi acele excepţii de oameni înzestraţi intelectual, dar şi financiar, care şi-au permis o educaţie pe alte meleaguri şi au şi rămas acolo, motivaţi, în mod evident de toate acele avantaje complet inexistente în ţara noastră. Însă, o discuţie despre excepţii e prea idealistă pentru gusturile mele. Să revenim, la noi, majoritatea.

De la o firmă mică nu poţi să ai pretenţii, nici la un salariu bunicel, nici la un colectiv numeros, nici la condiţii de muncă decente, pentru că, nu-i aşa?, munceşti la patron. Iar între „patron” şi sclav nu va exista niciodată acea utopică relaţie de care auzisem eu odată. Cică raportul angajator – angajat ar trebui sa fie unul de colaborare, de recompensare financiară a unor servicii prestate. Nu e menţionată nicăieri sclavia... Totuşi, de existenţa ei ne convingem zilnic.

Să ne orientăm, deci, spre o firmă mare, unde posibilităţile de promovare sunt reale, colectivul numeros, salariul pe măsura competenţelor, drepturile ne sunt respectate, orele suplimentare plătite, concediul existent şi plătit, etc. Ne-am orientat. Însă, descoperim cu surprindere – unii dintre noi - că statutul de angajat al unei companii cu renume nu poate fi câştigat printr-un cv solid, o prezenţă plăcută, ţinută office, isteţime şi perspicacitate. Dacă la un interviu se vor prezenta persoane aparent impecabile, se va alege un angajat şters, fără personalitate, care execută fără să comenteze, nu are pretenţii prea mari, eventual cu responsabilităţi familiale şi neaparat aflat în şomaj. Atfel, angajatorul, mă rog, exploatatorul poate beneficia de diverse avantaje pe care nu le voi enumera aici.

M-am gândit şi la efectele pe care le au numeroasele respingeri asupra psihicului persoanei ce aspiră la statutul de angajat, dar din consideraţie pentru sănătatea mea, prefer să nu reflectez prea mult la acest aspect.

Nici la statutul angajatului nu prea vreau să mă gândesc, pentru că în ţara noastră numai cetăţean nu e bine să fii. Poate doar vizitator. Dar vorba lui Badea, cei care utilizează drumurile noastre se deplasează dintr-un loc în altul prin atac cerebral.

Ca să nu fac şi eu unul în curând, mă liniştesc cu o reclamă superbă primită de la un prieten drag, ce a avut şansa de a studia şi munci în Olanda.




0 comments:

Trimiteți un comentariu