miercuri, 31 martie 2010

Datul cu părerea - faza pe ţară

La ce se pricepe românul cel mai bine? În afară de scuipat seminţe, obicei descris ireproşabil de Ana. Păi, la datul cu părerea, bineînţeles. Dacă ar exista un concurs, am fi campioni mondiali la exprimat opinii în necunoştinţă de cauză.

N-am înţeles niciodată nevoia mulţimii de a vorbi cu patos, despre lucruri pe care le cunoaşte parţial, sau deloc. Oricine e îndreptăţit la o părere, dar a o face publică şi a te lăuda cu ea, în condiţiile unei percepţii eronate, bazate şi pe lipsa de informaţie, e semn de prostie crasă.

Atât de mulţi cred că au ceva de spus, când tot ce ar trebui să facă e să pună capul în pământ şi să asculte. Eventual să înveţe de la cei care ştiu mai bine şi mai multe. Însă ei se cred atotştiutori, posesori ai cunoaşterii absolute si incontestabile, în măsură să emită judecăţi de valoare. În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi, pentru că bârna din ochiul propriu e neglijabilă.

Adoră polemicile, despre cele mai banale şi insipide subiecte şi sunt în stare să dezbată o inepţie timp îndelungat. Timp preţios, pierdut de pomană. Mă obosesc. Asta e singura reacţie ce mi-o provoacă. Şi ca să nu mă enervez, pur şi simplu îi ignor. Tocmai de aceea, n-am să fac nici măcar trimitere la cazul care m-a determinat să scriu această postare.

Am să aduc în discuţie, însă, o melodie ce mă înnebuneşte şi pe care o ascult obsesiv de când am auzit-o prima oară. Carry out. Ritm r′n′b demenţial, metafore, jocuri de cuvinte şi o puternică tentă sexuală. Combinaţia perfectă pentru a mă seduce.

2 comments:

Laura spunea...

Nu vreau sa crezi ca nu-mi iubesc tara sau ca am ceva cu romanii, dar ma declar profund dezamagita!

Monica spunea...

Iti impartasesc sentimentul.

Trimiteți un comentariu