sâmbătă, 13 martie 2010

Evenimente trecute... in prezent


Sunt zile care rămân în memoria noastră ca fiind deosebite. Ne amintim de ele în fiecare an, pentru că, suntem dependenţi de gustul trecutului. Uneori are o aromă plăcută, alteori, probabil de cele mai multe ori, e amar.
Se spune că, în acea dată, ar trebui să marcăm cumva evenimentul. Dacă e vesel, cumpărăm flori, ciocolată, sau diverse lucruri inutile, cu unic rol de a aduna praful, iar dacă evenimentul ne-a atins negativ, fie urmăm ritualuri stupide, pentru a avea senzaţia că ne preocupăm cu ceva, fie cădem în butoiul cu melancolie, sau în adevărate depresii.
De când mă ţin eu minte şi e ceva vreme de atunci, n-am reuşit să funcţionez după un calendar stabilit dinainte. Nu pot pocni din degete pentru a intra automat în starea pe care o impune momentul. Dacă evenimentul e trist, probabil voi deborda de veselie şi invers. Stările emoţionale nu sunt previzibile, mă surprind şi pe mine de multe ori, dar încerc să le accept. Oricum nu am de ales.
Acum câţiva ani, din cauza certitudinilor pe care mintea mea se baza, orice ieşire din tiparul bine stabilit de psihicul meu, era menită să-mi fure pământul de sub picioare şi să-mi inducă o stare vecină cu nebunia.
Acum descopăr că lucrurile care mă disperau atunci, în prezent, pot cel mult să mă întristeze. Pentru că îmi place să prevăd orice s-ar putea întâmpla, de la sucul pe care e foarte posibil să-l fi terminat fratele meu înainte să ajung eu acasa, până la modalităţi de contracarare a unor cuvinte pe care le-ar putea spune cineva, plasându-mă într-o situaţie dificilă.
Astfel, existenţa unei multitudini de posibilităţi, exclude din subconştientul meu, certitudinea.
Şi tot subconştientul e cel care anticipează zilele cu anumită semnificaţie, creând diversiuni. Poate aşa s-ar explica de ce rememorez un eveniment, în orice zi din an, mai puţin în cea în care s-a întâmplat.

2 comments:

fairy tale spunea...

Ti-am citit cu atentie cugetarile din acest text si constat ca te schimbi odata cu varsta fie ca constientizam fie ca nu!Citez''ACUM LUCRURI CARE MA DISPERAU ATUNCI, POT CEL MULT SA MA INTRISTEZE''Asa o sa fie si cu muzica peste 10 ani cand nu stiu daca o sa-ti aducui aminte de clasicii sus mentionati.Daca esti dispusa putem vorbi si despre numismatica.Te astept cu interes.Sa auzim numai de bine!

Monica spunea...

In mod cert, foarte putine din melodiile pe care le ascult acum, le voi mai asculta si peste 10 ani. Iar acele exceptii, sigur nu vor fi romanesti.
Nu mi s-a intamplat, pana acum, sa-mi doresc sa reascult o melodie de-a "clasicilor" nostri, mai veche de 1 an. Toate expira repede.
P.S.: Putem discuta despre orice.

Trimiteți un comentariu