luni, 15 martie 2010

Pleci pe dracu'

Când l-am văzut pe Smiley, singurul om din showbiz-ul autohton, care pare lovit de tren în plină figură – cel puţin asta îmi imaginez eu când îi văd faţa concavă – am pus mâna pe telecomandă urgent. Şi nu pentru a mări volumul, evident. M-am oprit când am observat că e o colaborare cu Cheloo şi bine am făcut.

Spre surprinderea mea, partea lui Smiley părea chiar interesantă, până a ajuns la refren. „Plec pe Marte” nu e deloc o rezolvare a problemelor pe care le enumeră, nici o consolare, dimpotrivă, se potriveşte ca nuca în perete.

Mi se pare un om destul de stabil financiar, deci îşi permite luxul de a fi boem. Visează că pleacă pe altă planetă, unde problemele de pe Pământ nu există. Oricum problemele lui sunt departe de a fi cele cu care se confruntă marea majoritate în această perioadă. Dar a găsit modalitatea de a ajunge la sufletele oamenilor, dând impresia că e şi el unul din mulţime. Mai ales după piesa „Am bani de dat”, cu care toată lumea putea să relaţioneze. Aceea a fost chiar reuşită, deşi aportul lui la acea piesă e neglijabil. Refrenul îl duce Alex, iar sarea şi piperul e partea lui Moga.

Revenind la „Plec pe Marte”, în sfârşit vine şi partea lui Cheloo. Ma hrănesc cu trairile pe care le crează, rupte, parcă, din ceea ce simt şi eu, cu infăţişarea lui tulbure, în concordanţă cu adevărul dureros al versurilor rostite şi apreciez nota de realism adusă piesei. Cireaşa de pe tort e modul cum îşi încheie strofa, oprindu-se la „plec departe”. Zâmbesc mulţumită şi îmi place să cred că şi el a observat „potrivirea” sintagmei „plec pe Marte” cu restul piesei, motiv pentru care a evitat-o...

UPDATE: Acum am observat autobuzul care trece prin dormitorul lui Smiley la finalul melodiei :)) Poate ca, totuşi, n-a fost tren...





8 comments:

Between two lungs spunea...

Off, ce rea esti tu cu Smiley!!! :))

Monica spunea...

Clar. Aproape ca incepe sa-mi para rau :))

fairy tale spunea...

Pana pe Marte o unda radio ajunge in 28 minute!Parerea mea este ca e o mare pierdere de vreme ascultand acest gen de muzica.Poate sunt eu ramolit sau de vina e conflictul dintre generatii dar chiar nu merita.Iti urez numai bine !

Monica spunea...

Genul lui Smiley nu merita, insa Cheloo mi se pare ca da. Pentru mine nu e timp pierdut sa-l ascult.
Cat despre conflictul dintre generatii, cred ca e o scuza a oamenilor cu vederi inguste, ce refuza sa tina pasul cu evolutia lumii. Nu tot ce e nou e si bun, e adevarat, dar a respinge actualitatea, e un semn al plafonarii. Parerea mea.
Numai bine si dumneavoastra.

fairy tale spunea...

Cred ca ai dreptate azi m-am pensionat.Cred ca asta e partea superioara a plafonului!Morosan fiind si fara sa fiu misogin raman la parerea mea.Iti doresc sa auzim numai de bine.

Monica spunea...

Gusturile nu se discuta, pana la urma. Dar nu cred ca varsta cuiva e stabilita de pozitionarea in campul muncii. Cum bine spunea cineva, varsta nu-i decat o cifra :)

fairy tale spunea...

Sa incepem cu carte veche.Ma intereseaza daca ai o colectie sau ce citesti.In ultima perioada am achizitionat cateva cariti de pe la anul 1900,de la un anticariat din Baia Mare!Visul meu e sa-mi fac o cabanuta pe un teren care-l detin sub poala unui munte si dupa 60 de ani daca o sa mai fac umbra pamantului sa citesc ce nu am putut citi desi as fi dorit!Am stat si m-am gandit ce ma intriga la dumneata si intr-un crampei de spontaneitate[lucru rar la mine]mi-am dat seama ca esti o flacara violet!Poza de frontispiciu a blogului e facuta in SIBIU ?Astept cu interes sa mai scrii.Pana atunci sa auzim numai de bine!

Monica spunea...

=)) Daca sunt o flacara violet, sunt dinainte de toata tevatura asta politica. Am facut o pasiune pentru violet, exact dupa concediul de la Sibiu, de anul trecut. Poza e de acolo.
Visul tau (daca o sa vorbim mai mult, zic sa renuntam la formalitati) e ceea ce mi-as dori si eu sa fac, chiar acum daca s-ar putea. Natura, muntele, linistea, cartile bune si mai ales mirosul acela de carte veche... alcatuiesc un peisaj ce ramane deocamdata doar la stadiul de vis.
Cartile pe care le prefer sunt cele vechi. Ma pasioneaza perioada 1800 - 1900, cartile psihologice in general. Sunt destul de reticienta la ce e nou in domeniul asta - culmea, eu care vorbeam de deschidere catre nou - insa nu prea mai stiu scriitori talentati contemporani.
O carte de referinta pentru mine e "Citadela" de Antoine de Saint Exupery.
Sa ne auzim cu bine.

Trimiteți un comentariu