duminică, 11 aprilie 2010

The tragic loss of...

Răsfoind bloguri am dat de o postare despre încrederea în sine şi mi-am amintit un citat care spunea cam aşa: „Timiditatea e defectul oamenilor mari, iar tupeul defectul oamenilor mici”. De multe ori timiditatea e confundată cu bunul simţ, iar tupeul cu încrederea în sine. Graniţa e destul de fină. Depinde cine face delimitarea. Problema e că, pentru fiecare timid care ar avea toate motivele să debordeze de încredere in sine, există sute de oameni din plastic, care nu au nimic real de oferit, în ciuda unei impresii exagerate depre propria persoană, pe care o afişează cu opulenţă.

Tot in categoria tupeu, intră gesturile şi cuvintele multor oameni de varsta a 3 a. Cum ar fi cei care consideră al lor de drept, orice scaun dintr-un mijloc de transport în comun, pe care e aşezat un tânăr. La fel de nesimţiţi sunt şi cei care se plimbă cu autobuzul, din lipsă de somn, la ore de vârf, ocupând locurile celor care chiar se grăbesc să ajungă undeva. Ca să nu mai spun de acei imbecili care traversează strada pe roşu, sau prin locuri nepermise, cu viteza melcului rănit. Mi-e tare greu să simt compasiune pentru cei care sunt loviţi de maşini, în timp ce eu pot să aştept frumos pe trotuar culoarea verde, sau să caut naibii o trecere de pietoni, chiar şi atunci când întârzii undeva. Ei întârzie, probabil, la cimitir. Le lipseşte elementarul bun simţ, pe care ţipă în gura mare că nu-l au tinerii. Aceia care n-au sărit drepţi când s-au deschis uşile autobuzului ca să intre masa lor de carne.

Apropo, ce scuză au cei care ocupă 2 locuri în maxi taxi? Eu exact lângă ei prefer să mă aşez, să-i îngrămădesc cât mai mult, fără să poată comenta nimic. Iar pentru cei care s-ar gândi să vocifereze am şi replica pregătită: aţi plătit cumva pentru 2 locuri?


4 comments:

Between two lungs spunea...

Mare dreptate ai...:) Mi-a placut citatul. ;))

Monica spunea...

Si mie mi-a placut ca mi l-am amintit :))

fairy tale spunea...

Cam dura!O data cu disparitia neuronilor se accentueaza tupeul ,ma refer la varsta a treia dar cred ca ar trebui sa tinem cont ca si noua ne vine randul.O alta problema este ca acum se ciocnesc generatii crescute in oranduiri diferite.Una care crede ca a ridicat tara si i se cuvine totul si alta care e considerata generatie de sacrificiu frustrata ca trebuie sa redreseze tara,si de aici apar scantei.Totusi ar trebui sa fim toleranti!

Monica spunea...

In afara de o problema de ordin medical, pe care sunt dispusa sa o inteleg, alta scuza nu gasesc nesimtirii in masa. Dar nu cred ca toti cei care ajung la varsta a 3 a sufera de vreo boala care ii transforma in nesimtiti. Asta e ceea ce sunt. Si cum nu ma pot lauda ca stau prea bine cu nervii, toleranta mea se apropie de zero.

Trimiteți un comentariu