miercuri, 21 aprilie 2010

When I break, I break



Nu acord prezumţia de nevinovăţie persoanelor pe care le ştiu, dar nu le cunosc. Încrederea mea se câştigă greu, iar pe cei care au impresia că mă ghidez după aparenţe, îi las să creadă ceea ce vor. Adevărul e că, mă ajută şi chipul să par ingenuă. Şi nu mă deranjează deloc să fiu subestimată, pentru că satisfacţia finală are exact dimensiunile subestimării.

De încrederea mea se bucură puţinele persoane care au făcut dovada deţinerii unei coloane vertebrale, cu drepturi legale şi fără litigii de proprietate.

Vorbeam de prezumţia de nevinovăţie pe care n-o acord. Nu fac conversaţii de complezenţă şi le tai elanul celor care încearcă asta cu mine. Mulţi urmăresc anumite lucruri prin discuţiile inutile, însă, dacă intelectul respectivului nu mă atrage, opresc discuţia înainte de a începe, pentru că timpul meu e valoros.

De multe ori sunt etichetată drept inabordabilă, rea, pusă pe ceartă, impertinentă chiar. M-ar afecta, dacă mi-ar păsa de părerea celor care pretind de la alţii, bunul simţ pe care ei nu-l au.

Experienţa m-a învăţat că majoritatea merită tratamentul dur şi distant pe care îl ofer. Iar cei pe care i-am cadorisit din prima cu un duş rece şi nu l-au meritat, au ştiut să vadă dincolo de firea mea inabordabilă şi m-au determinat să-mi cer scuze.

Prefer să prezint câteva scuze, ocazional, şi să descopăr cu plăcere un OM, decât să am surpriza nesimţirii şi răutăţii, oferite în schimbul politeţii mele.

0 comments:

Trimiteți un comentariu