joi, 13 mai 2010

Cu materialul clientului

Nu am mai vrut să postez nimic legat de politică, pentru că încerc să găsesc modalităţi de a evita contactul dur cu realitatea ce mă înconjoară. Însă, în faţa unui exerciţiu logic împins spre sublim, nu pot rezista. Chiar dacă îmi creşte tensiunea citindu-l şi, realizând pentru a mia oară nivelul colosal de prostie din ţara asta, editorialul lui Radu Tudor e prea bun pentru a fi trecut cu vederea.
Nu reuşesc să înţeleg modul de gândire a celor care refuză evidenţele, mă depăşeşte şi mă irită lipsa de logică elementară.
Cum spunea şi MB, articolul ăsta e o demonstraţie matematică imposibil de refuzat. Îl redau în splendoara lui mai jos.
P.S.: Pentru cei care erau pasionaţi până la nebunie de actualul preşedinte şi mă abordau zilnic în perioada campaniei electorale, asaltându-mă cu tot felul de filmuleţe imbecile şi articole ce sfidau cretinismul, vă anunţ pe această cale că, tăcerea voastră de după alegeri şi faptul că statusurile şi preocupările voastre de acum s-au orientat spre cu totul alte probleme, ca şi când nu voi eraţi cei care transformaseră lupta pentru putere a preşedintelui într-un scop personal, m-au scârbit prea mult pentru a vă mai păstra în lista de mess, sau în blogroll. Deşi e evident, am ţinut, totuşi să fac precizarea, pentru că la voi evidenţele nu funcţionează.


După şase ani de conducere a ţării, în care a numit cinci guverne, preşedintele României ne spune că pentru starea jalnică a economiei alţii sunt de vină. Ai impresia că este liderul opoziţiei, omul care nu i-a cunoscut niciodată pe Tăriceanu, Boc, Berceanu, Videanu, Pogea şi alţii ca ei.

Această incredibilă poziţionare a preşedintelui în afara cercului responsabilităţii a funcţionat până în prezent. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Înţeleg că în campania electorală toţi politicienii trebuie să mintă, pentru a lărgi pe cât posibil baza de creduli care să-i voteze. În cazul nostru însă, există afirmaţii care se bat cap în cap. Şi pentru a nu trăi cu impresia că poate păcăli mereu pe toată lumea, preşedintelui Băsescu îi readuc aminte doar câteva din afirmaţiile sale din campania prezidenţială din 2009. În plină criză, deci în perfectă cunoştinţă de cauză.

Am pornit de la afirmaţia mincinoasă de marţi seară: "Nu am amăgit pe nimeni în campanie". Păi ia să vedem.
"Este nevoie să creştem veniturile mai mici şi să reducem sărăcia", citat de pe site-ul oficial www.basescu.ro. Colac peste pupăză, în euforia nopţii de revelion, iată ce declara mai marele nostru în primele secunde ale acestui an: "În 2010 vom scăpa de criză, iar optimismul ne va anima".

În faimoasele mitinguri extrem de bine organizate şi finanţate, preşedintele a lansat foarte multe amăgiri. Să i le aducem aminte .
Piteşti, 8 noiembrie 2009: "Şi acum, pentru că ştiu, vă îngrijorează criza: vă asigur că informaţiile pe care eu le am de la instituţii internaţionale, de la cei mai reputaţi specialişti români sunt că România va ieşi din criza economică şi îşi va relua creşterea în trimestrul al doilea al anului 2010. De asemenea, vreau să ştiţi că ce a fost mai greu a trecut, de acum începem uşor-uşor să ne ridicăm din nou şi ne vom lua din nou speranţa că vom trăi bine".

Ca să fie perfect înţeles, excelenţa sa e reluat mesajul în aceeaşi zi şi la marea adunare populară din Piteşti: "Pentru că până în trimestrul al doilea din 2010 încă mai sunt câteva luni, aş vrea să vă spun cum văd eu perioada aceasta, este ca atunci când eşti în furtună cu o navă uriaşă care se numeşte România, o navă uriaşă care are un echipaj de 22 milioane de români, o navă care este astăzi în furtună, dar o navă care are pe puntea de comandă un comandant care ţine ferm cârma navei şi va duce nava într-un port liniştit. La revedere! Mergem împreună într-un port liniştit!".

Dată fiind excepţionala însemnătate teoretică şi practică a mesajului transmis de la cel mai înalt nivel, revenim la discursul de la Craiova. Azi, preşedintele se plânge pe toate drumurile cât de nenorocit a fost Călin Popescu Tăriceanu, cum a mărit el pensiile şi salariile abuziv, cum din cauza lui este România acum într-o gaură neagră. Cine se lăuda în campania prezidenţială cu aceste fapte pozitive, iar acum le înfierează cu mânie proletară?: "În acelaşi mandat 2004-2009, pensia medie în 2004 era 230 de lei.

Astăzi, pensia medie este 715 lei. Salariu mediu în 2004 era 830 de lei, astăzi salariul mediu este 1.835 de lei. Nu spun că pensia sau salariile sunt suficiente. Dar cine nu vede progresul înseamnă că refuză să înţeleagă că România din 2009 nu mai este România din 2004. România s-a schimbat, şi s-a schimbat în bine". Genial, nu-i aşa? Aţi mai văzut vreodată un cameleon politic atât de bine conturat, cu un succes aşa de mare? Recunosc, e cel mai bun din câţi am văzut vreodată.

La Petroşani, oraş care a dat ţării, DNA-ului şi în general mafiei politice un nume precum Monica Iacob-Ridzi, preşedintele tuturor românilor inocenţi afirma la 29 noiembrie: "Nu ne-a fost uşor, dar greul a trecut. Semnele ultimelor luni arată că avem creştere industrială, avem creştere în construcţii, creştere economică în agricultură, creştere în producţia de energie. Deci începem să revenim către o creştere economică pozitivă. Trimestrul al doi-lea al anului 2010 va fi momentul în care din nou economia românească va intra pe o creştere pozitivă".

Bomboana pe colivă, declaraţia care confirmă din plin că mult iubitul şi stimatul nu a amăgit pe nimeni în campania prezidenţială de acum câteva luni, a apărut la Tecuci. Să luăm aminte de cele grăite la 11 noiembrie: "Premierul a promovat, la Parlament, Legea pensiilor. Vreau să ştiţi, ca să nu cădeţi în capcana propagandei mincinoase, nici o pensie a oamenilor care au muncit nu se micşorează aşa cum au spus. Nici o pensie nu se micşorează".

Bucuraţi-vă! Suntem în trimestrul al doilea din 2010. Avem creştere economică, pensiile nu au fost tăiate, salariile nici atât. Viziunea genialului conducător s-a împlinit. Hai că trăiţi bine... ce mai.

0 comments:

Trimiteți un comentariu