vineri, 30 iulie 2010

Random thoughts




UPDATE: Plimbarea în Grădină a meritat efortul :)

luni, 26 iulie 2010

Din ciclul “nu e chiar aşa uşor să…”

am plăcerea să vă prezint povestea unei poze. Sau, ce? Credeaţi că e simplu să vă trageţi în poză?! Ete că nu e. Cel puţin, nu la poliţie, unde am ajuns săptămâna trecută, printre altele, pentru o poză. Nu din aceea profil-faţă-profil :), ci una normală.
Pe uşa camerei unde trebuia să intru, era un anunţ cu litere mari –  îl redau în mare, pentru că nu l-am reţinut complet - : pentru fotografii vă rugăm să vă prezentaţi în ţinută decentă, de culoare închisă. Exclus alb, galben, bleu, roz! Mă uit în jur, erau 2 inşi cu tricouri roz, o femeie într-o cămaşă albă şi una în galben. Maschez un râset printr-un zâmbet discret şi un acces de tuse. Din întâmplare eu purtam o camaşă gri. Mi-a trecut prin minte să imortalizez afişul, dar am realizat la timp că eram prima la rând şi că ultimul lucru pentru care aveam timp şi chef  era să dau cu subsemnatul. Păcat că n-am rămas să-i vad pe cei în culori pastelate explicându-şi vestimentaţia. Ar fi fost amuzant.
Un nene în uniformă îmi cere buletinul. I-l dau şi continui să-mi caut ceva prin geantă. “Uitaţi-vă la mine, vă rog”, mi se adresează el pe ton ironic. Mă uit. Vreo 2 min. În tăcere. Începusem să mă enervez deja, când îmi spune: da’ nu prea semănaţi… “Poate pentru că poza e făcută tot de unu ca tine”, îmi stă pe limbă, dar mă abţin.
“Mda, puteţi intra”. Deschid uşa şi aud din spatele meu: dar, fără poşetă, domnişoară. “Sigur”, răspund. Adaug în gând: mi se pare firesc să-mi las poşeta în afara camerei unde intru, alături de o grămadă de oameni necunoscuţi. După îndelungi pregătiri, se face şi poza. Poşeta am găsit-o neatinsă când am ieşit, semn clar că poliţia veghează pentru noi. Iar acum am şi poză. Dar, nu color, cum era odată, ci alb-negru, că, doar tehnologia evoluează. Mai ales la poliţie.  

joi, 22 iulie 2010

De ce “Diversiuni. Sau nu.”?


Pentru că viaţa însăşi e o diversiune. Unii realizează asta, majoritatea nu. Din păcate, eu mă încadrez în prima categorie. Aş fi preferat o fericire indusă de ignoranţă. N-a fost să fie, aşa că blogul acesta constă în încercările mele de a mă distrage de la realitate. Uneori îmi reuşeşte, alteori pierd lupta. Despre asta a fost vorba întotdeauna, însă abia acum am găsit titlul potrivit.
Perioada când scriam pe 360 a fost mai intensă emoţional şi mi-am dat seama că trăiesc şi prefer extremele, pentru intensitatăţile maxime. Cineva mi-a povestit că simte la fel doar că, spre deosebire de mine, el caută în mod expres extremele. Prin orice mijloace. Însă stimulentele ce crează stări euforice, induc trăiri false care nu mă tentează deloc. Le prefer pe cele care mă iau prin surprindere, care vin când mă aştept mai puţin şi când nu le caut. Sunt mai „reale”, mai puternice şi durează mai mult.
Apropo de sporturi din astea extreme, tocmai am primit pe e-mail o ofertă de job. Citind-o, constat că îmi trebuie o doză de calm ce depăşeşte rezervele mele, pentru a nu mă enerva. Sună aşa:

Responsabilităţi
- Promovarea si vanzarea produselor in conformitate cu standardele si politicile companiei;
- Prezinta oferta de produse si servicii, consiliaza clientii in alegerea deciziei optime;
- Negocierea contractelor, supervizarea derularii contractelor
- Mentinerea unei bune relatii cu clientii deja existenti
- Realizarea obiectivelor stabilite de catre companie
- Intocmirea si prezentarea unui raport periodic al evolutiei portofoliului de clienti

Cerinte
- Cunostinte operare PC (Word, Excel, Internet) la nivel avansat
- Capacitate de a lucra in echipa
- Ablitati de comunicare si planificare
- Initiativa, perseverenta, dinamism
- Minim 1 an experienta pe un post similar

Beneficii Oferite
bonusuri pentru realizari deosebite
Descrierea firmei
Firma se ocupa cu instalatii aparate aer conditionat si amenajari interioare.

Orice om cel puţin decent mobilat la mansardă ar presupune că e vorba de un job în vânzări. Ei, aş! Denumirea jobului e: Asistent manager. Am concluzionat, deja, intr-o postare anterioară că ofertele de secretară sunt cele mai “challenging”.


Vezi mai multe video din TV

luni, 19 iulie 2010

Mă joc

Ştii asta, dar continui să te pretezi la regulile mele nerostite. Şi mai ştii că îmi place la nebunie jocul ăsta în care eu deţin controlul. Suntem amândoi personalităţi dominante, spui. N-ar merge, ipotetic vorbind. Cui îi pasă de ipoteze, când toate graniţele unei false moralităţi au fost întrecute demult? Nu ţin minte să mai fi avut o astfel de discuţie cu cineva. A naibii de benefică. Mai mult pentru mine, căci pentru tine e tachinare. Şi ador fiecare moment în care tu nu poţi ieşi din jocul în care singur ai intrat. Ca să-ţi dovedesc că nu sunt rea, îţi dau drumul. E mai plăcut când te întorci singur, sorbindu-mi cuvintele. Puterea de care dai dovadă, de obicei, păleşte, iar asta mă incită şi mai mult.
Când mă satur să fiu prădător, mă deghizez în pradă, doar că să atac când te aştepţi mai puţin. Mă surprinzi, însă, ghidând cursul conversaţiei pe o pantă mai periculoasă. Intuiţia ta a speculat tăcut o vulnerabilitate şi acum te delectezi, fără să mi-o arăţi, cu mica mea înfrângere. Te-am subestimat puţin. Mâinile îmi sunt legate la spate, dar nu pentru mult timp. E momentul să plusez. Întrec şi ultima fărâmă de limită virtuală a decenţei în conversaţie şi ajung unde tu nu ţi-ai permis, pentru că eşti, totuşi, un gentleman. Apreciez asta, în timp ce mă delectez cu cerinţele tale ferme de a mă opri. Hai să vorbim despre flori, cărţi, orice, îmi spui. 
Îţi prezint concepţia mea despre fidelitate şi te îndrum spre cartea în care ai putea găsi mai multe despre subiect. Blestemi că m-ai cunoscut atât de târziu. Zâmbesc. Te întreb dacă ai auzit de George Carlin. Răspunsul tău entuziast nu mă miră deloc. Cumva, am presupus că, dacă m-ai abordat cu: „fan Badea much?” ar trebui să îţi placă şi restul obsesiilor mele. Îmi recomanzi o carte pe care, te şi oferi să mi-o împrumuţi, apoi, discuţia alunecă din nou, în zona iniţială. Nu e vina mea. Îmi strigi că nu exist, că o femeie ca mine e doar o iluzie. Râsetul meu se termină cu un zâmbet calm, persistent. Te resemnezi şi îmi spui că Alin e incredibil de norocos. Zi-mi ceva ce nu ştim amândoi, debordez eu de modestie :))
Nu poţi vorbi despre fidelitate în absenţa tentaţiei. Ce fel de fidelitate e cea în care nu eşti liber să vorbeşti, să întâlneşti oameni, să te joci, să faci orice? Cum altfel mai poţi face aceeaşi alegere, la sfârşitul zilei?

Mi-am revenit

Am avut cateva zile grele, cu o puternica incarcatura negativa, insa am revenit la sentimente mai bune. Un singur om care te citeste ca pe o carte si, eventual stie sa si citeasca printre randuri, face minuni. 
Titlul blogului, insa, va ramane acesta. Mi se pare mai reprezentativ pentru ceea ce scriu si motivele pentru care o fac. Si acum, sa trecem la fapte cu acest text primit de la Bianca:

 Oferta job

Descrierea firmei

S.C. Firma Random S.R.L. este un lider pe pia
ţa naţională în făcutul chestiilor. Activitatea firmei e aceea de a face chestii, lucru care nu e deloc uşor aşa cum pare. Chestiile făcute de Firma Random (de la chiloţi cu imprimeu de leopard până la freza lui Ştefan Bănică Jr.) sunt recunoscute ca fiind cele mai tari din industria chestiilor. Acum, pe timp de criză de nervi, Firma Random scoate la vânzare / concurs postul de angajat.

Descrierea postului
Angajatul trebuie să facă tot ce i se spune.

Cerinţe
Persoana pe care o căutăm trebuie:
Să facă să fie bine;
Să rezolve task-urile înainte să-i fie cerute, eventual înainte să fie gândite şi concepute;
Să ştie foarte bine www, css, asp, php, html, XML, omg, wtf, ffs, Flash, Photoshop, Premiere, Max, Maya, C++, C#, .NET, Java, MySQL, latina, araba, chineza, klingoniana;
Să nu fumeze, să nu bea, sa nu mănânce, să-şi controleze dreacu' vezica pâna ajunge; acasă (Aceste vicii sunt calea către partea întunecata. Viciile duc la pauze, pauzele duc la relaxare, relaxarea duce la timp în care nu munceşti.)
Să nu aibă blog, cont pe facebook, twitter, yahoo, forumuri etc.
Să nu aibă păreri (tupeiştii care îsi vor permite să îşi dea cu părerea vor fi biciuiţi patru zile per părere)
Să aibă maşină propie, pe care să o folosească în interesul firmei;
Să vină cu PC-ul de acasă şi să-şi cumpere programele pe care le foloseşte;
Să nu comenteze când primeşte feedback negative;
Să nu întrebe de ce tot feedback-ul pe care îl primeşte e negative;
Să semneze contracte fără să le citească;
Să nu fie nemulţumit (orice nemulţumire se pedepseşte cu moartea, iar la noi poţi să mori de mai multe ori, pentru că avem experţi Voodoo);
Să aibă cel puţin cinci sau mai multe diplome de master sau doctorat (pentru că noi nu folosim hârtie igienică);
Să nu fie urât, pentru că nu ne plac oamenii urâţi şi toată lumea ştie că îti strici imaginea daca stai de vorbă cu oameni urâţi. Plus că s-a dovedit ştiinţific că nivelul de competenţă e direct proporţional cu felul în care arăţi;

Beneficii
Posibilitatea de a lucra peste program şi în weekend pentru tot restul vieţii;
Pachet salarial amuzant (e atât de mic încât te face să râzi);
Şansa de a face să fie bine;
Impozit de 87%;
O dată la trei ani, oportunitatea de a se bate într-o arenă, pe viaţă şi pe moarte, pentru o mărire de salariu de 1,3%;
Colegi degeaba care o lălăie toată ziua şi care nu-şi justifică salariul uriaş;
Ocazia de a renunţa la viaţa personală în beneficiul firmei;
Posibilitatea de a renunţa la drepturile legale garantate de Codul Muncii pe care le are ca angajat;

Bonusuri
Toaletă publică;
Fluturaş de salariu;
Aer gratis;
Asigurare medicală (adică te asigurăm în fiecare zi că n-ai nici pe dracu');
Acces la limba română;
Interneţi;

Persoanele interesate pot depune (
ș
paga) CV-urile unde vor până când avem noi chef.

sâmbătă, 17 iulie 2010

Revers

vineri, 16 iulie 2010

King of sorrow



Piesa asta e pentru noi doua, sis. Pentru ca ma intelegi complet si patrunzi in cele mai intunecate colturi ale mintii mele, oferindu-mi explicatii, putere, motive, ajutor. Sper sa simti la fel in legatura cu mine.
P.S.: Astept raspuns in toamna, cand vei avea internet :))

joi, 15 iulie 2010

Trey Songz

One can't ever go wrong with Trey.



And again



And again

luni, 12 iulie 2010

Gânduri de luni


Viaţa e o colecţie de amintiri. Tânjim după clipele trecute şi am vrea să le retrăim. Futilă dorinţă. Nu e ca şi cum ai da refresh la o pagină înţepată. Secunda ce a trecut nu mai poate fi „reîmprospătată”.

Colecţionez momente după care să suspin. Valoarea lor creşte cu timpul. La fel ca şi timbrele aşezate în clasoare. Să le organizezi pe rânduri, e doar o pasiune de moment. Ulterior, timpul le conferă valoare, fiecăruia în parte. Când redeschizi un clasor după ani şi ani, petreci mai mult timp privind o pagină şi încercând să legi amintirea fizică de cea spirituală, ce nu poate fi păstrată decât în minte şi suflet.

Viaţa e fix un clasor cu timbre.

duminică, 11 iulie 2010

...

N-am cunoscut-o. I-am auzit doar vocea la telefon, când vorbeam cu tine, iar ea te-a sunat să se asigure că îţi ajunge mâncarea pe care ţi-a dat-o la pachet. Ştia că răspunsul tău e mereu afirmativ, dar în caz contrar, era pregătită să-l trimită pe fraţiorul tău să-ţi mai aducă ceva. Mi-a plăcut apropierea dintre voi, ce se ghicea din spatele glumelor tale fără menajamente.

Ştiu că i-ai arătat cărticica primită de la mine şi i-au plăcut sfaturile înţelepte din ea. Ţi-a mai dat şi ea câteva...

Ştiu tot ce mi-ai spus despre ea. Şi mai ştiu că făcea clătite foarte bune, ca acelea pe care mi le-ai adus, odată, la muncă.

Tu trebuie să ştii doar că poţi conta pe mine. Oricând.



vineri, 9 iulie 2010

Up in the air

Bifat recent la filmele văzute şi plăcute, „Up in the air” e genul meu de film. Pentru că am trecut demult de etapa aceea visătoare, în care, preferam filmele cu final fericit şi orice răsturnare de situaţie mă suprindea neplăcut, apreciez tot ce se apropie - până la amestec omogen - de realitate. M-a captivat de la primele secunde, iar sfârşitul a fost simplu, uşor, real.

În timp ce priveam în gol genericul am conştientizat, încă o dată, că nu e suficient să fii puternic, să ai curaj, să vrei, pentru a-ţi schimba cursul vieţii în direcţia dorită. Viaţa are cărări proprii, pe care, de multe ori, suntem doar direcţionaţi să păşim, fără a avea de ales.

Oricum, filmul nu e chiar atât de deprimant, pe cât sugerează cuvintele mele de mai sus. Pentru cei cu gândiri şi simţiri profunde, e de văzut.



miercuri, 7 iulie 2010

See the ice... :))

A început ca o glumă a trupei umoristice Divertis şi m-a amuzat teribil să-l văd pe Doru Antonesi - preferatul meu – într-o scenetă despre spovedania online. Acum am primit pe e-mail-ul firmei următorul mesaj, care transformă gluma într-o penibilă realitate:

“Va invitam sa vizitati pagina web www.Aliluia.Ro pentru a oferi impreuna lauda lui Dumnezeu.

Va oferim sa ascultati gratuit muzica religioasa crestin-ortodoxa non-stop, neintrerupta de reclame si publicitate. Alaturi de postul nostru de radio aveti acces la un forum gratuit si un chat instant.

Va multumim pentru intelegere si va asteptam sa va alaturati noua pentru a unifica o comunitate crestin-ortodoxa online.

Ne cerem iertare daca nu ati dorit sa primiti acest mesaj”.

P.S.: Melodia e primită de la dealer-ul meu, AleCs, care îmi furnizează mereu cele mai proaspete apariţii din muzica RnB. Aceasta păstrează nota amuzantă a postării.



07.07


Numărul meu preferat e 7. Nu ştiu de ce, dar am avut întotdeauna o atracţie inexplicabilă pentru cifra 7, la fel de statornică ca şi repulsia pentru cifra 6. Ceea ce spun „sursele” că semnifică acest număr mi se potriveşte destul de bine:

“Analiză, gândire, introspecţie şi izolare. Toate sunt caracteristici ale cifrei şapte. Marca cifrei şapte este o minte ageră şi în special rapidă în a descoperi lucruri noi şi a găsi adevărul. Eşti foarte capabil de a analiza, judeca şi discrimina încât foarte puţine lucruri îţi scapă capacităţii tale de observaţie şi înţelegere profundă. Eşti tipul de persoană care se poate implica cu adevărat într-o căutare pentru înţelepciune şi adevăruri ascunse, adeseori devenind o autoritate în orice te specializezi. Această caracteristică se poate reflecta foarte uşor într-o natură tehnică sau ştiinţifică sau poate religioasă sau ocultă; nu are multă importanţă deoarece cauţi cunoaşterea cu aceeaşi vitalitate. Poţi fi un profesor foarte bun sau, datorită înclinaţiei naturale către spiritualitate, poţi deveni adânc implicat în aspecte religioase sau chiar explorări supranaturale. Ai tendinţa să funcţionezi pe o lungime de undă oarecum diferită şi este posibil ca mulţi dintre prietenii tăi sa nu te cunoască cu adevărat. Aspectele pozitive ale cifrei 7 sunt acelea că poţi fi un perfecţionist adevărat, în sensul pozitiv al cuvântului. Eşti foarte logic şi aplici, de obicei, o abordare oarecum raţională majorităţii lucrurilor pe care le faci. Poţi fi atât de raţional uneori, încât pari să-ţi fi pierdut orice urmă de emoţie şi atunci când eşti pus în faţa unei situaţii emoţionante, este posibil să ai probleme în a te descurca. Ai capacităţi excelente de a studia şi de a învăţa subiecte cu adevarat profunde şi dificile şi de a căuta aspecte fundamentale ascunse. La maturitate este foarte probabil să devii un individ foarte paşnic şi echilibrat.

Dacă există o supradoză de energie a cifrei şapte, aspectele negative pot fi vizibile. Principala caracteristică negativă a acestui număr este gradul limitat de încredere pe care îl ai în persoane. Tendinţa de a fi introvertit te poate face un pic arogant, cu siguranţă foarte izolat. Din aceasta cauză, nu eşti foarte adaptabil şi tinzi să fii prea critic şi intolerant. Iţi place cu adevărat să lucrezi singur, în ritmul tău propriu şi pe drumul tău. Nu arăţi şi nu înţelegi emoţiile foarte bine”.

luni, 5 iulie 2010

Dorinţe sau visuri?

Ce îţi doreşti să devii când te faci mare? Probabil toţi copiii au fost puşi în postura de a răspunde la această întrebare.

Atunci când nu există posibilităţile – materiale sau de altă natură – pentru realizarea dorinţei, întrebarea mi se pare de o cruzime gratuită. La fel este şi încăpăţânarea unora de a avea copii cu orice preţ. Cuplurile care vor urmaşi, doar pentru a avea cine să le dea o cană de apă la bătrâneţe, sunt dispuse să plătească acest preţ, ignorând faptul că preţul plătit e chiar fericirea copilului. Personal n-aş aduce pe lume un copil ca să-l învăţ ce înseamnă lipsurile şi resemnarea. Să văd în ochii lui durerea provocată de neputinţă e peste puterile mele de acceptare. Nu merg pe principiul: unde mănâncă două guri, e loc şi pentru a treia, pentru că viaţa nu ar trebui să fie despre mâncare.

Unii au de mici condiţiile reuşitei asigurate, iar alţii doar privesc de pe margine. Excepţiile sunt doar excepţii. Realitatea e că, pentru unii, dorinţele rămân doar visuri neîmplinite.

duminică, 4 iulie 2010

Fără număr

Pentru cei care, limba română e o provocare, cunoaşterea unei a doua limbi iese din discuţie. Prima reclamă e cu dedicaţie. A doua e doar amuzantă.



vineri, 2 iulie 2010

Damn hot?! More like, in heat!

De dimineaţă ascult melodia asta. E catchy. Şi cam atât am avut de zis în favoarea… chestiei postată mai jos.

Despre Basshunter am auzit la MTV că s-a chinuit câţiva ani buni să se afirme în muzică, până a scos şi el un hit care a dat lovitura. Bine, nu chiar el a dat lovitura, ci personajul feminin din clip, iar faptul că toate clipurile ce i-au urmat, au avut-o ca protagonistă tot pe Aylar Lie, nu face decât să-mi întărească convingerea.

Nenea asta, sub numele lui de scenă, Basshunter – oribilă alegere – e teribil de amuzant în frustrarea lui vizibilă. După ce a sperat, inutil, că o va cuceri pe superba femeie pentru care se uita lumea la clipul lui, a zis, totuşi, că e timpul să pară, măcar, bărbat şi să meargă mai departe. A mers. La clipul acesta. Mie îmi dă impresia că gura lui e blocată în poziţia închis, iar pentru el e o provocare uriaşă să cânte. Tocmai de aceea, când reuşeşte s-o deschidă, îşi atinge scopul suprem, dansul ieşind din discuţie. Doar fanii nu se aşteaptă să-l mai vadă şi mişcându-se pe o piesă aşa ritmată. Blana lăsată la vedere din bluza de macho, nu-mi provoacă decât repulsie, deşi el crede că e sexy sau ceva…

Salivează penibil după fetele din clip, iar pe figura lui se citeşte o expresie de virgin în călduri. Slavă domnului că fetele salvează melodia, oferind puţină personalitate şi profesionalism clipului. El e din ce în ce mai LAME. Poate se lasă şi ne lasă…

P.S.: Cineva lăsase comentariu la clip cum că insul ar fi "damn hot". :-O ????



joi, 1 iulie 2010

Cuvinte trăite sau trăiri cuvântate


Există oameni care simt complex şi reuşesc simplu să transpună în cuvinte stări de spirit, pe care, majoritatea abia dacă le sesizează.


"De dimineaţă, mi-am amintit de mare. M-am revăzut la Costineşti, unde am descoperit plăcerea de a mă arunca, ieşind din valuri, pe nisipul cald. Abia depăşisem treizeci de ani. Închiriam două camere într-o casă ţărănească, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin grădină la plajă. Rămâneam acolo până la prânz, iar după-amiaza jucam pinacle. Eram patru. Uneori ne opream, tăiam un pepene în patru şi îl mâncam, mânjindu-ne pielea bronzată cu zeama roşie picurată din feliile pe care le devoram până la coajă, după care ne spălam la fântână pe mâini şi jucam mai departe. Din cei patru, doi au murit. Eu am îmbătrânit. Dar plaja va fi rămas aceeaşi, invadată de alte trupuri bronzate, dimineţile trebuie să fie şi acum, acolo, dimineţi fără cer, iar marea se clatină, cu siguranţă, la ţărm la fel de îmbietoare, când nu o agită valurile. Şi, fireşte, vor rămâne tot aşa când din cei patru nu va mai exista nimeni. Cu minunata şi teribila ei nepăsare, pe care noi nu o vom putea învăţa niciodată, natura uită tot, chiar şi pe cei care au avut naivitatea să creadă că, măcar, la mare nu există decât prezent."


Octavian Paler