duminică, 11 iulie 2010

...

N-am cunoscut-o. I-am auzit doar vocea la telefon, când vorbeam cu tine, iar ea te-a sunat să se asigure că îţi ajunge mâncarea pe care ţi-a dat-o la pachet. Ştia că răspunsul tău e mereu afirmativ, dar în caz contrar, era pregătită să-l trimită pe fraţiorul tău să-ţi mai aducă ceva. Mi-a plăcut apropierea dintre voi, ce se ghicea din spatele glumelor tale fără menajamente.

Ştiu că i-ai arătat cărticica primită de la mine şi i-au plăcut sfaturile înţelepte din ea. Ţi-a mai dat şi ea câteva...

Ştiu tot ce mi-ai spus despre ea. Şi mai ştiu că făcea clătite foarte bune, ca acelea pe care mi le-ai adus, odată, la muncă.

Tu trebuie să ştii doar că poţi conta pe mine. Oricând.



3 comments:

Between two lungs spunea...

:(

Monica spunea...

In astfel de momente realizam cat de multe putem suporta...

Laura spunea...

Cred ca exista o limita in TOATE si daca permitem sa se treaca de ea...in curand va veni furtuna, chiar daca pana atunci marea va fi linistita...

Trimiteți un comentariu