luni, 5 iulie 2010

Dorinţe sau visuri?

Ce îţi doreşti să devii când te faci mare? Probabil toţi copiii au fost puşi în postura de a răspunde la această întrebare.

Atunci când nu există posibilităţile – materiale sau de altă natură – pentru realizarea dorinţei, întrebarea mi se pare de o cruzime gratuită. La fel este şi încăpăţânarea unora de a avea copii cu orice preţ. Cuplurile care vor urmaşi, doar pentru a avea cine să le dea o cană de apă la bătrâneţe, sunt dispuse să plătească acest preţ, ignorând faptul că preţul plătit e chiar fericirea copilului. Personal n-aş aduce pe lume un copil ca să-l învăţ ce înseamnă lipsurile şi resemnarea. Să văd în ochii lui durerea provocată de neputinţă e peste puterile mele de acceptare. Nu merg pe principiul: unde mănâncă două guri, e loc şi pentru a treia, pentru că viaţa nu ar trebui să fie despre mâncare.

Unii au de mici condiţiile reuşitei asigurate, iar alţii doar privesc de pe margine. Excepţiile sunt doar excepţii. Realitatea e că, pentru unii, dorinţele rămân doar visuri neîmplinite.

2 comments:

Romanescu Ionut-Andrei spunea...

misto blogul si interesant,relaxant,imi place.Dar lasa-mi si mie comment-uri pe blog-ul meu: http://bluewolf-bluewolf.blogspot.com/

Monica spunea...

Merci pentru aprecieri. Daca voi avea ceva de zis, o voi face. Dar nu la schimb ;)

Trimiteți un comentariu