luni, 19 iulie 2010

Mă joc

Ştii asta, dar continui să te pretezi la regulile mele nerostite. Şi mai ştii că îmi place la nebunie jocul ăsta în care eu deţin controlul. Suntem amândoi personalităţi dominante, spui. N-ar merge, ipotetic vorbind. Cui îi pasă de ipoteze, când toate graniţele unei false moralităţi au fost întrecute demult? Nu ţin minte să mai fi avut o astfel de discuţie cu cineva. A naibii de benefică. Mai mult pentru mine, căci pentru tine e tachinare. Şi ador fiecare moment în care tu nu poţi ieşi din jocul în care singur ai intrat. Ca să-ţi dovedesc că nu sunt rea, îţi dau drumul. E mai plăcut când te întorci singur, sorbindu-mi cuvintele. Puterea de care dai dovadă, de obicei, păleşte, iar asta mă incită şi mai mult.
Când mă satur să fiu prădător, mă deghizez în pradă, doar că să atac când te aştepţi mai puţin. Mă surprinzi, însă, ghidând cursul conversaţiei pe o pantă mai periculoasă. Intuiţia ta a speculat tăcut o vulnerabilitate şi acum te delectezi, fără să mi-o arăţi, cu mica mea înfrângere. Te-am subestimat puţin. Mâinile îmi sunt legate la spate, dar nu pentru mult timp. E momentul să plusez. Întrec şi ultima fărâmă de limită virtuală a decenţei în conversaţie şi ajung unde tu nu ţi-ai permis, pentru că eşti, totuşi, un gentleman. Apreciez asta, în timp ce mă delectez cu cerinţele tale ferme de a mă opri. Hai să vorbim despre flori, cărţi, orice, îmi spui. 
Îţi prezint concepţia mea despre fidelitate şi te îndrum spre cartea în care ai putea găsi mai multe despre subiect. Blestemi că m-ai cunoscut atât de târziu. Zâmbesc. Te întreb dacă ai auzit de George Carlin. Răspunsul tău entuziast nu mă miră deloc. Cumva, am presupus că, dacă m-ai abordat cu: „fan Badea much?” ar trebui să îţi placă şi restul obsesiilor mele. Îmi recomanzi o carte pe care, te şi oferi să mi-o împrumuţi, apoi, discuţia alunecă din nou, în zona iniţială. Nu e vina mea. Îmi strigi că nu exist, că o femeie ca mine e doar o iluzie. Râsetul meu se termină cu un zâmbet calm, persistent. Te resemnezi şi îmi spui că Alin e incredibil de norocos. Zi-mi ceva ce nu ştim amândoi, debordez eu de modestie :))
Nu poţi vorbi despre fidelitate în absenţa tentaţiei. Ce fel de fidelitate e cea în care nu eşti liber să vorbeşti, să întâlneşti oameni, să te joci, să faci orice? Cum altfel mai poţi face aceeaşi alegere, la sfârşitul zilei?

3 comments:

Liz spunea...

Frumos tare postul asta al tau... dedicat, se pare... frumos.

Monica spunea...

Merci, dar nu stiu de unde mi-au venit cuvintele astea. Le citesc si parca nu-mi vine sa cred ca le-am scris eu ;))
Presupun ca, la experiente noi, se preteaza si cuvinte noi.

Laura spunea...

wow!!!

Trimiteți un comentariu