marți, 10 august 2010

11


Divaghez. Sufletul îmi vibrează la imaginile postate de Mircea Badea din concediu, iar dacă închid ochii, simt briza mării, mirosul de apă sărată şi detaşarea ce i se citeşte pe chip. Parcă sunt şi eu în vacanţă.
Revin la starea pe care încerc să o ocolesc încă de ieri. Deja simt golul din stomac şi inima ce îmi bate cu putere. Palmele îmi transpiră de emoţie, numai cât mă gândesc la ziua de mâine.
Nu mă mai gândesc. Îţi urmez sfatul şi iau două Sedatif PC. Azi nu e mâine. Încă.
Mai răspund la un comentariu, mai recitesc blogul lui Badea, urmăresc emsiuni amuzante din arhivă şi mă liniştesc. Glumesc cu un coleg ce face haz de necaz de situaţia lui. Fac şi eu de-a mea: dacă nu reuşesc mâine, situaţia materială îmi e favorabilă să mă duc la nunta lui.
Râsul îmi e îngheţat de un alt gol în stomac. La naiba! Îmi vine în minte citatul preferat: if at first you don't succeed, failure may be your style. Mă amuz până mă ia din nou cu palpitaţii. Dacă azi sunt aşa, mâine leşin direct la faţa locului şi am rezolvat din start problema. Îi invidiez la culme, în momentul ăsta, pe cei cu obrazul gros. Ce bine mi-ar prinde acum o supradoză de nesimţire.
Ce dumnezeu, e o prostie! Unde au reuşit şi handicapaţi, voi reuşi şi eu. La un moment dat... Nu-mi iese niciun strop de optimism. Mă calmez cu parerea lui Badea despre gândurile pozitive. Mă opresc din gândit şi aştept cuminte ziua de mâine...

1 comments:

Dreamer spunea...

Monica, unele zile sunt mai bune, altele mai rele. E usor sa fii nesimtit. Crede-ma am multi colegi din astia. Dar ceea ce ne deosebeste pe noi ca oameni este faptul ca unii stim sa trecem cu zambetul pe buze prin viata. Indiferent de greutati. Fii o luptatoare! Nu lasa tristetea si dezamagirea sa puna stapanire pe tine.

Trimiteți un comentariu