joi, 19 august 2010

Comparaţie


Acum ceva timp, mi-am scăpat telefonul pe asflat, în timp ce alergam pe faleză. E acelaşi telefon pe care îl am în prezent: un Nokia – evident – roşu cu negru, lucios, superb, extrem de scump, achiziţionat în urmă cu doi ani.
Cum nu fac decât investiţii pe termen lung şi sunt dependentă de calitate, mi-a părut tare rău să-i văd culoarea atinsă în vreo două locuri.
În timp ce îl ridicam de jos, primul gând care mi-a venit în minte a fost că, dacă aş avea bani mi-aş lua altul. Deşi funcţiona perfect, iar singurul lui defect era sesizabil doar la o observare amănunţită, pentru mine, care îl păstrasem intact aproape doi ani, era ca şi stricat.
În acea clipă, o comparaţie crudă mi-a venit în minte, dar paralela era imposibil de trecut cu vederea. Oamenii sunt aproape ca telefoanele mobile. Mecanisme cu emoţii. Când unul se strică, îl aruncăm şi ne luăm altul. Pentru că nu suportăm singurătatea. Sau majoritatea n-o suportă.
Eu nu suport oamenii care îşi cumpără un animăluţ, imediat după ce îl pierd pe cel pe care îl au. Cum zicea şi GC: ”your dog dies? No problem, just grab it by the neck, slam it on the counter and say: give me another one just like this. This one was really good”.
Cât despre oamenii care înlocuiesc oameni din viaţa lor, i-am îndepărtat demult de lângă mine.
Şi, totuşi, paralela există... Un telefon se poate strica înainte de termen. Dacă îi poţi înlocui acumulatorul, carcasa, etc. îi păcăleşti media de viaţă. Ori, îl poţi lua lua cu defecte din fabrică, caz în care îl schimbi, sau îl repari, dar nu va fi niciodată ca unul nou. Lucruri valabile şi pentru oameni. Oricât de dur ar suna...

Cât de potrivită poate fi piesa asta!

4 comments:

Dreamer spunea...

Uneori oamenii nu-si mai doresc sa faca parte din viata noastra si atunci, noi ce putem face? Ii lasam sa plece.
Alteori ne gresesc si credem ca acolo se termina totul. Dar am invatat sa iertam. Viata...asa e ea. Mereu surprinzatoare.

Monica spunea...

Nu poti obliga un om sa ramana in viata ta impotriva vointei lui. Perfect adevarat. Dar, daca acel om a insemnat ceva pentru tine, in mod sigur ai cunoscut si apreciat la el, lucruri care ii sunt doar lui specifice. Poate fi felul cum zambeste doar cu privirea, sau faptul ca obisnuia sa vina dupa tine prin casa, numai pentru a te privi in tacere, pentru ca ochii tai ii dadeau puterea de trece peste orice greutate.
Eu am avut asta, iar omul pe care l-am pierdut, desi il mai caut uneori in ceilalti, o fac pentru ca mi-e dor, nu pentru ca as crede ca e de inlocuit. Nu e. Si nimeni nu-mi va oferi vreodata un sfert din ce mi-a oferit el.
Majoritatea merg pe principiul: s-a stricat? altul! cu lucruri si oameni. Spun aceleasi cuvinte mai multor urechi, fara sa particularizeze, dar au in schimb pretentia de a fi deosebiti pentru cei pe care ii trateaza la fel.
In ceea ce priveste a doua parte a comentariului tau, eu pot ierta, dar doar greselile accidentale. Pe cele care tin de personalitatea, caracterul celuilalt si, care sunt comise cu nepasare si naturalete, nu le iert.

Ana spunea...

Noi oamenii avem obiceiul să ne comparăm cu orice, dar absolut orice! Suntem obiecte, animale, fenomene, mituri, sentimente, plante, imagini... E comod să judeci aşa, să alegi doar aspectele care definesc ceea ce trăieşti... Însă lucrurile astea, în special obiectele, sunt inventate de oameni după chipul şi asemănarea lui. Deci e firesc să i se asemene. Ceea ce vreau eu să zic până la urmă este că telefonul nu îl arunci aşa... pur şi simplu. Ai de transferat informaţiile de pe el, sau că le ştergi sau le distrugi măcar, să nu ajungă pe mâna altuia. Că îţi rămâne în sertar un încărcător care e perfect valabil şi nu merită aruncat. Că îi păstrezi SIM-ul, care e de fapt inima. Sau husa care îl protejează. Şi-ar mai fi...

Monica spunea...

Superb punct de vedere!
Da, am mers doar pe o comparatie, pornita de la o idee si o traire pe care le-am avut. Din exterior, ai putut privi lucrurile cu mai multa detasare si cu o deschidere mai mare in zona posibilitatilor. Si ma bucur pentru imaginea pe care m-ai determinat s-o privesc. E nepretuita. :*

Trimiteți un comentariu