sâmbătă, 18 septembrie 2010

Flawless day


De dimineata urmaresc VMA-uri si notez tot mai multe piese pe care vreau sa le revad. Am zile cand as face orice pentru o melodie  pe sufletul meu si nu gasesc niciuna. Azi nu mai am loc sa le adaug in playlistul de pe youtube.
N-am reusit niciodata sa exprim in scris trairile pe care le creeaza in mine unele melodii si unele peisaje. Nici mie nu mi le explic. Stiu doar cum ma simt, iar cei care-mi seamana nu au nevoie de explicatii.
Azi mi-am permis sa visez. Pe muzica. Toata ziua. Sunt moale si calma. Nu intepata si nervoasa, cum imi impun oamenii si situatiile. Probabil e efectul prelungit al concediului. Ori reusita de joi, la care visez de doi ani si care inca imi pare ireala. 
Privesc in urma si imi amintesc cat de mult mi-am dorit implinirea acestui vis si cum viata mea incepea abia dupa ce rasuceam cheia. Apoi i-am lasat pe altii sa decida ce pot sau nu, le-am permis sa ma marcheze, sa-mi murdareasca visul, pana m-am convins singura ca nu mai e al meu. Dar era. A fost mereu. Asa ca mi-am facut curaj si am luat-o de la capat. M-am lovit de aceleasi om care a incercat sa-mi faca acelasi lucru. Am plans, am visat urat, mi-am amintit cuvintele si faptele lui obsesiv, dar n-am renuntat. Joi am crezut ca joc intr-un film cu prosti cand am aflat ca dau examen tot cu el. Din cauza asta calmantele si incurajarile multora nu si-au facut efectul. Nici nu aveau cum. Dar am reusit. Mi-am invins frica si l-am invins si pe responsabilul cosmarurilor mele. Acum cred in mine si in efortul pe care sunt in stare sa-l depun pentru a reusi sa ating ceea ce altii fac cu naturalete si talent.
Mi-am indeplinit un vis fragil, la care aproape renuntasem, iar experienta castigata valoreaza enorm si n-as schimba-o pentru nimic in lume.
Am aceeasi coloana sonora de cand am inceput sa scriu. Doar soarele s-a mai ascuns, vantul nu mai respira, iar peisajul pe care il am de la etajul 5 e in ton cu linistea mea. Ma bucur de ultimele zile de toamna calda si zambesc la fel de cald.
Mai visez sa-l trezesc pe Alin cu o imbratisare, sa imi imbat simturile cu mirosul pielii lui fiebinti sa inchid ochii si sa ma pierd in cel mai bland sarut pe care l-am cunoscut. Pe piesa asta perfecta.
P.S.: Tipa din clip mi-a atras atentia prima data aici. Acum ma obsedeaza de-a binelea. Muzica, clipul, coregrafia, totul e flawless.

0 comments:

Trimiteți un comentariu