miercuri, 29 septembrie 2010

I get a little warm in my heart when I think of winter


În ultima vreme

Dintr-un motiv care îmi scapă, de câte ori scriu „u” ca prescurtare a lui „you” in conversaţiile de pe mess, scriu „U” chiar dacă e mijlocul propoziţiei. Habar n-am de unde porneşte instinctul ăsta ciudat. Fană U2 nu sunt...

Când fac raportări anuale către Bucureşti, sau în orice alt caz în care trebuie să enumăr lunile anului, întotdeauna omit luna mai. După aprilie, îmi pare că urmează –inexplicabil de  firesc - iunie.

Dimineaţa aud ştiri despre noi crime. Toate stupide, toate în America. Azi e a 3 a zi consecutiv când aflu că un american şi-a ucis familia apoi s-a sinucis. Situaţiile erau aproape identice. Pe unul l-a liniştit poliţia, restul s-au liniştit singuri. Aceiaşi vecini speriaţi de nesiguranţa cartierelor în care locuiesc, vorbeau despre cât de neaşteptat a fost gestul criminalului. Aaa, uitasem de ceilalţi doi, care au intrat în cafenele şi au deschis focul asupra membrilor familiei (copii, soţii, unchi, mătuşi, etc.) nimerind şi câţiva care nu făceau obiectul nebuniei lor. E o modă acum la americani să-ţi omori familia pentru că ţi-a greşit nevasta omleta la micul dejun. Iar fapta neapărat trebuie să aibă loc intr-o şcoală, un restaurant, un loc public, oricum, ca să fie clişeul perfect şi monstruozitatea pe măsură.

Am terminat „Dicţionar Robert de nume proprii”, ultima carte care mi-a trezit interesul de la Amelie Nothomb. Toate au avut un sfărşit ciudat, dar asta mi-a întrecut aşteptările. Două pagini i-au trebuit, ultimele, să schimbe complet cursul naraţiunii către o destinaţie imprevizibilă şi aparent lipsită de logică. Am închis cartea cu o expresie de genul: what the...?! vizibil întipărită pe faţă. Ulterior s-au sedimentat oarecum ideile, într-o formă care să facă sens, dar acum I'm on to the next one. Probabil Stendhal, pentru că nu l-am citit, doar am auzit despre.

Primesc cele mai idealiste e-mail-uri de la site-urile de job-uri pe care am cont. Dacă la început le tratam cu indiferenţă sau mă amuzam, acum mă enervez de-a dreptul. Titlul de azi suna astfel: „link-urile în CV – pro sau contra”. Ete, uite, da. Probabil ăsta e motivul pentru care nu-şi mai găseşte lumea un loc de muncă în zilele noastre. Scoateţi bre, link-urile dacă vreţi să fiţi chemaţi la interviuri. Oricum job-ul îl ia cine trebuie, dar măcar aveţi un CV impecabil. Apropo de asta, unii mai şi sesizează public că ar trebui pus capăt abuzurilor.

În ultima vreme mi-au venit în minte amintiri plăcute care n-au durut. Până aseară când am găsit acest clip, vechi de aproape 20 de ani. Nu pare...

5 comments:

Lorelei spunea...

"Dictionar Robert de nume proprii"? :d
Postare un pic acida. Si ironica. Presarata cu umor. Dar tocmai de-asta mi-a placut.

Between two lungs spunea...

Frumoasa si sensibila melodia, nu o stiam...intuiesc, desi nu cunosc sentimentul care te-a coplesit cand ai regasit-o...>:D<

Monica spunea...

@ Lorelei: Da, toate cartile scrise de Amelie Nothomb au titluri iesite din comun. Preferata mea se numeste Catilinarele. Ti-o recomand. Ca de la Fecioara la Fecioara :)
Multumesc pentru aprecieri. Ai descris exact ce am vrut sa exprim. Intre noi fie vorba, esti tare binevenita in perioada asta dificila pentru selfesteem-ul meu ;)

@ Sis: Tu intuiesti intotdeauna ce simt. Nu trebuie sa cunosti. Tin minte cuvintele tale de acum cativa ani, dupa ce ai privit o poza cu tata. Desi nu l-ai cunoscut niciodata, ai simtit blandetea pe care spuneai ca o transmite si legatura dintre noi. Inseamna enorm de mult si ma bucur ca existi si esti a mea. >:D<

Lorelei spunea...

Credeam ca e o perioada dificila pentru corazon, nu pentru self-esteem. Intra la mine pe blog si vezi daca te regasesti in descrierea facuta semnului zodiacal al Fecioarei. Nu stiu daca te va ajuta sau nu.
In plus.... o Fecioara se ridica singura intotdeauna. Da, poate primi un mic ajutor, impuls, consolare, ceva, din partea celor aflati aproape de ea, dar forta e acolo, in interior. Pentru ca o Fecioara e.... aproape perfecta, asa cum spuneam si acolo. Si foarte puternica, in ciuda aparentei de fragilitate.

Monica spunea...

:) Multumesc, stiu ca in mine e si a fost mereu puterea.
Am intrat pe blogul tau, dar sunt la munca si nu pot comenta tot ce vreau, la cat ai scris. Mi-am schitat niste idei pe o hartiuta ca sa nu uit ce vreau sa-ti spun si cand sunt mai libera trec la fapte ;)

Trimiteți un comentariu