vineri, 17 septembrie 2010

Together we made it!


I fuckin' made it! Mă simt exact ca băieţii aştia care cântă piesa. N-am mai ţinut degetele încrucişate, am tremurat în schimb, ore bune. Nu ştiu dacă din cauza emoţiilor, sau a faptului că n-am mâncat nimic până după amiază. Cert e că, cele 4 calmante pe care mă bazam nu şi-au făcut efectul. Încurajările / "ameninţările" blonduţului cu păr lung n-au prea funcţionat, iar încercarea lui de a-mi oferi palincă în timpul examenului de traseu, deşi amuzantă, nu m-a relaxat. Am râs, totuşi. Încordarea a durat aproape 7 ore, pentru că abia la ora 14.30 mi-a venit rândul.
Am pierdut noţiunea timpului în care am condus propriu-zis, însă ţin minte perfect cuvintele finale ale imbecilului: felicitări, dă-mi dosarul. Nirvana, frate. Să aud aceste cuvinte din partea ipocritului, atotputernicului, atotştiutorului, dumnezeului, pe care am avut „norocul” să-l am drept examinator de două ori consecutiv, a fost muzică pentru urechile mele, o beţie a simţurilor, o feerie a trăirilor, un vis ce va deveni realitate în 15 zile când voi primi permisul.
I-am mulţumit, deşi nu merita, pentru că nu-mi făcuse nicio favoare. Mulţumiri sincere am pentru doi oameni: blonduţul cu palinca – aka instructorul şi Alin care mi-a dat putere şi m-a susţinut cu mândrie până-n pânzele albe. 
P.S.: Mai am şi o îmbraţişare uriaşă pentru Oana mea, care mi-a simţit şi împărtăşit bucuria la aceeaşi intensitate.

2 comments:

Lorelei spunea...

Felicitari! You fuckin' made it!

Monica spunea...

Merci. Damn right I did! :)

Trimiteți un comentariu