marți, 21 septembrie 2010

Una, alta.


Dimineaţă am fost la poliţie să-mi ridic dovada valabilă până îmi soseşte permisul. Aceeaşi tanti cu fundul mare ocupa un alt scaun, într-o altă sală. Vineri, biroul de permise auto era în altă parte. Eh, asta-i. Nu e prima şi, mai mult ca sigur, nici ultima dată când se schimbă locaţia în aceeaşi saptămână. Sunt la poliţie, îmi zic. Nu pot să am pretenţia că înţeleg metodele sau motivele lor.
- Am avut examen pe 16 şi aş vrea şi eu, dacă se poate, dovada înlocuitoare.
- Pe 16? Asta când a fost?
- Joi, răspund.
- A, joi. Păi şi de ce n-aţi venit când trebuia?
- Am fost, dar mi-aţi spus să revin după ora 11 şi cum n-am putut să mă învoiesc de la serviciu...
- Pai, da, veniţi aşa când vreţi...
- Doamnă, eu am vrut, dar nu puteam lipsi de la muncă.
- Sigur, fiecare vine când are chef...
I-am luat jumătatea de foaie din mână şi-am tulit-o. Cu nebunii nu trebuie să-ţi pui mintea. Iar cu proştii nici atât.
Pe la prânz, Alin a venit să-mi aducă pachetul pe care l-am uitat acasă.
- Apucă bine cutia să nu scapi ce e sub ea.
Am avut impulsul să ţip de bucurie, dar a trebuit să mi-l reprim, din moment ce mă despărţea doar o uşă de unul din directorii de la Bucureşti.
Îmi cumpărase câteva modele de semne de începător. Să am de unde alege. Iar eu încă mă mai bucur ca un copil. 

Una din dovezile că mai mişcă şi românii puţin:

2 comments:

Lorelei spunea...

Ma declar fan. N-o stiam. Eu nu prea ma mai uit pe canalele de muzica. Din pacate.

Monica spunea...

Ma bucur ca iti place :)
Nu e difuzata pe canalele romanesti, am un frate care ma tine la curent cu tot ce inseamna versuri si muzica de calitate.

Trimiteți un comentariu