luni, 4 octombrie 2010

2 pe 5 (you're still here)


Mănânc şi zâmbesc.  Nu ca Nicolae Labiş în „Moartea căprioarei”. Am experimentat şi „mănânc şi plâng” dar nu recomand. Vă mai înnecaţi vreunu şi nu vreau să am cunoştinţele pe conştiinţă.
Zâmbesc cu gândul la ziua de mâine, a cărei însemnătate sper să n-o uităm, again... şi să reuşim să facem tot ce ne-am propus.
Doi nu-s nici mulţi, nici puţini. Doar sunt. Şi noi tot doi suntem. Aşa mi-a dat la socoteală ultima dată când am numărat.
Mănânc prânzul pregătit de tine cu o grijă şi dedicare de care eu sunt vitregită şi sper să nu ne împuţinăm, sau (doamne fereşte!) să ne înmulţim.
„Doi” presupune reciprocitate, echitate, egalitate, alăturare şi ascunde un mesaj subliminal de fericire.
Tot la doi stă şi iubirea mea din copilărie, care are acum un BMW X 5, dar ignoră asta.
Eu tot cu tine vreau să mă adun. Nu pentru a forma un întreg. Întregi suntem amândoi. Mai puţin la minte... dar ai prins ideea.
Aproape mi-am terminat prânzul şi tot pe terminate e şi coloana sonoră pe care am setat-o pentru inspiraţie. E pe play a n-şpea oară. Ţi-o dedic, chiar dacă nu-ţi prea place Alanis. O vei gasi potrivită, mai ales confesiunea de la început: “I can be an asshole of the grandest kind”. Mi te şi închipui încuviinţând.
Melodia nu se potriveşte perfect, pentru că nici noi nu suntem perfecţi. Nici separat, darămite împreună. Dar suntem doi :) Happy b-day!

2 comments:

AmonRa spunea...

Citesc si zambesc...la monitor!Asta tre sa fie partea cu intregimea la minte.:) Poate ca separat nu suntem perfecti, si poate ca impreuna ne apropiem de perfectiune :). Happy B-day :*
P.S.: ala e un amarat de X3, pana la X5 mai are de crescut

Monica spunea...

Idealista ideea ta despre perfectiune, dar imi place cum suna :)
P.S.: Se vede ca m-a interesat :))

Trimiteți un comentariu