sâmbătă, 9 octombrie 2010

Altruismul este supremul egoism - MB

La recomandarea Oanei am văzut “YOU DON’T KNOW JACK”. E scris cu majuscule pentru a face sens. Cine ştie o brumă de engleză înţelege jocul de cuvinte, după ce află că Jack e numele personajului principal.
“Surioara” mea va fi medic în curând, deci e direct interesată de subiectul dezbătut de film. Eu sunt doar obsedată şi traumatizată de trecut. Deci, subiectivă.
Ideea prezentată şi într-un episod din “House MD” aduce în prim plan dreptul fiecaruia la ceea ce se numeşte sinucidere asistată medical. Adică în cazul în care suferi de o boală în stadiu terminal, să ai posibilitatea de a alege dacă vrei să mori liniştit şi cu deminitate sau în chinuri groaznice. Scuzaţi brutalitatea exprimării, dar nu mai am puterea să utilizez eufemisme.
Tema este extrem de actuală, din moment ce media de viaţă, precum şi calitatea vieţii s-au redus considerabil.
Filmul urmăreşte povestea reală a lui Jack Kevorkian, un medic ce susţine sinuciderea asistată şi provoacă sistemul injectând el însuşi o doză letală unui pacient care îşi dorea asta. Este condamnat şi petrece 8 ani în închisoare, fiind eliberat la vârsta de 79 de ani. Acum are 82 şi vorbeşte / gândeşte mai coerent ca mine. Nu că aş fi vreun etalon de comparaţie.
Genial e puţin spus. Pentru film, Al Pacino şi Jack Kevorkian. Insa, dincolo de admiratia mea pentru cei mai sus mentionati, raman unele intrebari… De rezolvarea lor depinde partea in care s-ar putea inclina balanta deciziei. Vorbesc in general, pentru ca populatia tarii noastre nu poate fi suspectata pe nedrept de civilizatie sau inteligenta. Noi l-am votat pe Basescu a doua oara pentru faina si galeti portocalii, prin urmare o astfel de decizie nu e pentru noi.
Trebuie sa mentionez de la inceput ca latura religioasa a dezbaterii nu prezinta nici cel mai mic interes pentru mine. Nu ma ocup de superstitii si nu sunt pasionata de mitologie. Argumentele care ar putea face subiectul unei discutii sunt altele. Unii vorbesc despre compromiterea relatiei dintre medic si pacient si de abuzurile pe care le-ar favoriza legalizarea acestei practici. La fel de pertinenta mi se pare si teama ca familia ar putea face presiuni asupra persoanei suferinde sa ia o astfel de decizie pentru a nu mai fi o povara. Deasemenea, legiferarea acestui serviciu medical ar putea conduce la diminuarea interesului pentru cercetarile medicale in domeniul geriatriei. Si nu in ultimul rand este de luat in considerare impactul unei astfel de decizii asupra membrilor familiei.
Cam acestea erau gandurile mele care ar fi putut inclina balanta catre “nu”. Insa, dupa ce l-am urmarit pe doctorul recent iesit din inchisoare contraargumentand temerile generale, mi-am dat seama ca nu mai are rost sa pun nimic in balanta, pentru ca e deja inclinata pana la pamant. Catre "da".
O lege nu poate ingradi “a natural right” asupra propriului corp. Suntem ipocriti si superstitiosi, pardon, religiosi, pana la dumnezeu. Restul dezbaterii, pentru cei interesati e mai jos.
P.S.: Unul din comentarii zice ca moderatorul ar trebui sa moara lent si dureros :)) Se pare ca nu doar eu i-am remarcat partialitatea…


0 comments:

Trimiteți un comentariu