duminică, 10 octombrie 2010

Ganduri de fimeie racita

Blogspot-ul incepe sa semene cu Y 360 in perioada lui de coma. Unora nu le mai apar comentariile, mie nu-mi mai apar gadget-urile din dreapta.  In general, orice aranjare in pagina as vrea sa aleg, blogspot-ul se face ca nu vede si, ceea ce ar trebui sa fie afisat in dreapta apare in partea de jos a paginii. Bun si asa. Insa limitele tolerabilitatii mele sunt aproape de a fi atinse. Eh, n-o fi bai. Poate o fi timpul unei schimbari. Si asa am epuizat toate optiunile pe aici.

O citesc pe Mihaela care imi traduce gandurile in ultima ei postare. Numai la nivel material, insa. Cine a urmarit cu atentie filmuletele postate anterior a inteles ca problema mea e ca nu-i gasesc vietii a deeper meaning. La fel cum zicea si doctorul ala, considerat de mediocrii, nebun, pentru unii, viata nu merita traita. Si nu doar din motive fizice, palpabile, ci mai ales spirituale.

[Un ajutor insemnat pentru tine, Mihaela, ar fi Antoine de Saint Exupery – Citadela. Are darul de a conferi lcrurilor marunte o insemnatate aparte si de a oferi raspunsuri la intrebari inca neformulate.  Pe mine m-a ajutat enorm acum cativa ani].

Nu mi-am pus gand rau, nu va grabiti sa ma salvati. Stiu sa observ si sa ma bucur (uneori) de ceea ce merita si sa ma pierd in diversiuni. Numai ca nu pot ignora sentimentul ca nimic nu are rost. Daca as spala toalete for a living sau as trai printre carti, calatorind si hranindu-ma spiritual, ar fi la fel. Ma rog, as fi putin mai fericita in al doilea caz, dar gandurile ar ramane aceleasi.
Cand doctorul asta genial a fost intrebat cum vrea sa fie tinut minte, a raspuns scurt: it doesn’t matter; after you die, nothing matters. Exact. La asta se reduce tot.

O citesc pe Rita care scrie mai des decat pot eu sa respir si ma bucur. Isi are locul ei in construirea diversiunii mele, cea de toate zilele. Si ca sa nu para ca-mi astept mura in gura linistea spirituala, o mai caut si eu. Sau dau peste ea intamplator. One can never go wrong with humour.



UPDATE.: Ete, na! S-a speriat blogspotul ca renunt la cont si il tradez pentru altul mai bun. Alta explicatie nu gasesc  pentru revenirea asta la sentimente mai bune. Ptiu, ptiu.
SECOND UPDATE: Setarile functioneaza numai din doi in doi. Sau dupa noroc. Sau la nimereala. E clar.

4 comments:

Lorelei spunea...

Multumesc pentru recomandare, da' stii ca n-am chef de N-I-M-I-C? Nici macar de a citi Saint-Exupery.
Si nu, n-are legatura cu toamna. Ma enerveaza cand lumea blameaza toamna. E, si ea, o toamna, acolo.... Nu are voie sa se mai ascunda soarele putin, ca, gata, se aricesc toti, ca unde e.

Monica spunea...

:)) Da, anotimpul nu are nicio vina pentru neputintele si frustrarile noastre.
Iti inteleg P-E-R-F-E-C-T lipsa de chef ;))

Kaos Moon spunea...

stii unde gresesti? nu tu trebuie sa cauti sensuri in viata ci viata e disperata sa gaseasca sensuri in tine... bai, eu as fi mandru...

Monica spunea...

:) Interesanta abordare, dar in orice sens ar fi privita problema, tot lipsita de rezolvare e.
P.S.: Pentru o secunda am crezut ca va fi de nepublicat comentariul tau :)

Trimiteți un comentariu