duminică, 17 octombrie 2010

Translate the English alphabet to the omega text: life is now and death is next

Mi-au luat doua zile sa ma decid asupra piesei pentru o postare despre care inca nu stiu nimic.
Toamna asta ce imi pare iarna, e la fel de ploioasa ca tema blogului. Nu simt nimic din ce obisnuiam in aceasta perioada a anului. Citesc, deci. Singurul lucru pe care am chef sa-l fac. Chef si nevoie. Primul volum din “Manastirea din Parma” e aproape sfarsit. Surprinzatoare carte. Daca la inceput am raspuns “citibila” la intrebarea lui Alin: “cum e?”, acum nu ma mai indur s-o las din mana.
Stendhal e singurul autor citit de mine pana in prezent, care nu plictiseste prin trecerea de la un personaj la altul. Majoritatea scriitorilor se folosesc de personaje “de umplutura” pentru a sublinia ceva anume. Si adevarul e ca, multi plicitisesc cu descrieri inutile a orice altceva decat ceea ce tine cititorul pe jar. Am impresia ca “Manastirea din Parma” e conceputa anume pentru cei care au dificultati in a-si aminti ce au facut cu o zi in urma. Adica pentru mine. Naratiunea decurge cursiv, bazand-se aproape exclusiv pe prezent, cu putine incursiuni in trecut.
Continua sa ma fascineze aceasta perioada a anilor 1800-1900 in care mi-as fi dorit sa traiesc, desi neajunsurile acelor vremuri sunt evidente. Observ, totusi, o similitudine ce ne ingenuncheaza asa-zisa evolutie. Pe atunci oamenii mureau din cele mai stupide motive. In prezent, cu tot cu tehnologia si cunostintele noastre avansate, se intampla la fel.
Ma linistesc cand cineva imi vorbeste adresandu-se sufletului. In limbajul si vocabularul lui. Respir cuvintele divin asternute in melodii ce le pastrez, egoist, doar pentru mine si ma delectez cu mirosul si senzatiile cuvintelor istet alaturate de oameni ce au trait in perioada dupa care tanjesc.
Pentru cei care vor sa se aventureze in deslusirea/intelegerea piesei de mai jos, recomand o documentare prealabila cu versurile, wikipedia si dictionarul englez-roman in fata.

0 comments:

Trimiteți un comentariu