marți, 26 octombrie 2010

“Uniţi punctele” sau “să colorăm frumos”.

Spuneam în postarea anterioară că internetul e plin de citate de dragoste, dulci până la expulzarea pe gură a conţinutului stomacal. Asta îmi inspiră mie, cel puţin, când le citesc. Însă, uitasem de filmuleţele motivaţionale pe care le primesc, fără să le solicit în vreun fel. Astfel, diverşi inşi care “s-au ajuns” în viaţa asta, apar în faţa mulţimii pentru a servi drept exemplu. Pe sistemul “faceţi ca mine, dacă vreţi să ajungeţi cineva” îşi istorisesc în cuvinte inutil de multe şi chinuitor de plictisitoare povestea vieţii  lor. O telenovelă mi se pare captivantă în astfel de momente.
Ultimul pe care l-am urmărit, în scop didactic, era despre un nene faimos (CEO Pixar Animation), cu o avere impresionantă şi, după spusele lui, cu o viaţă perfectă. Căsnicie fericită, copii, afaceri de success, poziţie socială menită să gâdile orice orgoliu, ce mai, raiul pe pământ. Apoi a început să povesteasca cum a reuşit.
Spre surpinderea mea nu m-am plictisit atât de mult pe cât ma aşteptam, dar clişeele au fost la ele acasă. Sintagme gen: urmaţi-vă inima, alegeţi-vă o muncă de care să fiţi pasionaţi pentru că numai aşa veţi fi împliniţi profesional, nu vă mulţumiţi cu puţin şi, preferata mea: ţintiţi către stele, toate au fost rostite.
Acelaşi nene vorbea de conectarea punctelor. Pe sistemul “să explicăm ca la handicapaţi” ne-a rugat să ne imaginăm nişte puncte care se unesc între ele. Nu putem prevedea cum se vor uni în viitor, putem doar să le conştientizăm traseul privind în trecut, mai zicea el. Deci, să avem încredere că se vor conecta cumva şi, între timp să ne urmăm inima.
Bine, bine, cu punctele alea am înţeles eu cum e, înainte de şcoala primară. Am înţeles-o şi pe asta cu optimismul născut din reuşitele proprii, dar sa generalizezi aşa pentru mase, o fi bine? Să vorbeşti în faţa unor studenţi, elevi, etc. şi să le spui că tu ai ajuns cine eşti azi pentru că ai renunţat la scoală, e o idee chiar buna? Să fie adevărul propriu universal valabil, iar eu în urmă cu informaţia?
Sfârşitul discursului a fost, evident, aplaudat frenetic de oile cu pretenţii de oameni. Vai ce frumos a mai vorbit! Exclamaţia se citea pe chipurilor ascultătorilor, încântaţi de talentul marelui orator.
Nu mai văzusem demult atâţia proşti grămadă. Proşti, da. Cum altfel să-i numesc pe cei care inghit informaţii fără să le filtreze cu propriul creier, inainte?
A potrivi nişte cuvinte, astfel încât să sune bine, nu e măsura valorii discursului. Aşa cum ambalajul nu garantează calitatea conţinutului şi nici forma nu e sinonimă cu fondul.
Aşa că, bre nea ăsta de te-ai ajuns, faptul că ţie ţi-a mers nu îţi dă dreptul să faci din asta o regulă. Eşti o simplă întâmplare, un om cu gândire mediocră, care are impresia că optimismul lui e suficient şi pentru alţii. E foarte uşor să vezi cai verzi pe pereţi, aka puncte conectate, privind în trecut. Dar nu ţi-a dat, oare, prin capul ăla de intelectual care ţine lecţii, că ai putea fi subiectiv? Sau că ai putea interpreta greşit harta punctelor tale? N-ar fi mai bine s-o interpretezi tu la tine acasă şi nu în public?
"Dacă nu mă lăsam de şcoală, nu m-aş fi apucat niciodată de cursul ăla care, ulterior m-a ajutat să x ca să y, de unde mi-am cunoscut nevasta şi am trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi". [Citatul nu e chiar accurate :)]. Păi dacă ăsta e sistemul de interpretare al punctelor, de unde ştii că nu ţi-ai ratat viaţa? Poate, dacă nu erai un dropout ajungeai acum preşedinte, sau vreun reper ce ar fi dăinuit peste generaţii. Sau poate adunai nefericit din gunoaie. Cine ştie? Exact. Nu ştie nimeni, cu atât mai puţin tu, care te umfli în pene cu reuşitele tale, slightly above the average.
"Don’t be trapped by dogma witch is living with the results of other people’s thinking". No shit! Păi şi eu dacă îţi urmez sfaturile nu înseamnă că trăiesc după rezultatul minţii tale? Sau te crezi diferit pentru că nu faci parte din mulţime şi therefore tu nu eşti other people. Eşti the one and only.
Uite că, pentru cei care mai şi filtrează informaţia primită eşti doar puţin ipocrit. Suficient cât să nu-ţi dai seama şi să te crezi un model demn de urmat. Nu merci. Gândesc eu pentru mine, revoluţionarule. O, tu deschizătorule de drumuri, lasă-l pe al meu închis că am eu cheia.
În concluzie, totul e întâmplare, bă  filosofule. Ce funcţionează pentru tine, poate fi distructiv pentru altul. Nu mai bine laşi tu pe fiecare să-şi comită propriile greşeli? Sau să fie responsabil pentru reuşite? Tu bucură-te în sinea ta de ce crezi că e ment to be şi aplaudă-te singur.

2 comments:

Lorelei spunea...

Nimic nu e intamplare.

Iar punctele chiar inseamna ceva pentru fiecare. Daca nu se lasa de scoala, nu ajungea sa faca acel curs, in urma caruia bla-bla. Omul avea dreptate. Daca nu se intampla X, nu ajungea la Y. Asta nu inseamna ca el poate fi considerat role model. E doar un exemplu de cum a functionat viata lui.
Mai pe scurt, cam ce-ai spus si tu.
Doar ca nu stiu daca el chiar asta a intentionat sa spuna, "Luati-va dupa mine!". Poate doar a dorit sa expuna, atat. Sa vorbeasca despre viata lui.

Monica spunea...

Daca dorea doar sa expuna, scria o carte cu povestea vietii lui, pe care o cumpara cine, daca, dorea. Nu mergea din scoala in scoala sa vorbeasca in fata unor absolventi veniti cu catel si purcel, cu intentia clara de a se da de exemplu.
Cat despre "nimic nu e intamplare", eu sunt ferm convinsa de contrariu. Din pacate.

Trimiteți un comentariu