luni, 15 noiembrie 2010

Cand sa ma prefac fericita si de ce?


It’s not the place, nor the condition, but the mind alone that can make anyone happy or miserable”, zice o minte demnă de a fi citată. Nu îmi dau cu părerea în ceea ce priveşte capacitatea intelectuală a emitentului, pentru că am şters e-mail-ul ce conţinea numele autorului. Prin urmare, renunţ la cârcoteală (neinspirat cuvânt) şi consider valoroasă afirmaţia.  
Înţeleg aşa: fericirea mea depinde strict de puterea minţii mele. Nu contează unde sunt, cu cine, ce fac, ce mi se întâmplă, ci, strict, ce gândesc. Astfel, o zi proastă poate fi salvată, doar prin puterea minţii. Un fel de Matrix: there is no spoon. Tind, totuşi, să cred că, toate vorbele astea de duh, scoase din context îşi pierd valoarea. Ele fac sens într-un anume cadru, în anumite condiţii, dar nu pot fi spuse ca şi când ar fi universal valabile.  În teorie e adevărat, ne putem controla gândurile şi emoţiile, orientându-le în direcţii mai optimiste. Bun. Şi când ar trebui să facem acest lucru? Când picăm un examen, când suntem concediaţi, când ne moare pisica, sau mai rău, o rudă, când nu mai găsim sensul şi rostul lucrurilor şi a vieţii? Asta să fie calea? Păcălirea psihicului? Privarea lui de trăiri reale şi inducerea unor simţiri artificiale?  Înţeleg şi rostul gândirii pozitive, deşi n-o deţin în mod gratuit. Recunosc, e utilă, unora mai mult decât altora. Însă, nu pricep un lucru: când trebuie să mă prefac fericită? Şi mai presus, de ce? 


În seara asta mă duc la sală. După mult timp în care am lenevit, mă reapuc (sper) de aerobic, împreună cu soţia unui coleg, pe post de motivator.  Am auzit că mişcarea ajută la îmbunătăţirea stării psihice. În mod real...  

4 comments:

carpediem spunea...

Nu stiu de ce am eu impresia ca in ultima perioada tinzi sa vezi intr-o floare doar spinii aia incalciti si durerosi... scuze de metafora copilareasca dar nu am gasit ceva mai bun si stiu ca ii intelegi sensul... e adevarat ca trebuie un pic sa evadezi ca sa vezi dincolo de celula... dar asta nu inseamna neaparat artificialitate ci pur si simplu un pic de auto conservare... eu nu sunt de acord cu faptul ca si anume cu mintea poti face sau schimba orice oricand... insa sunt anumite momente care conteaza mai mult ca altele si daca iti dezvolti capacitatea de sinteza senzoriala stii ce e important si ce nu... ce merita lacrimi si ce nu... cred ca trebuie sa mergem la munte soon si sa bem niste sangria... pt capacitatea de sinteaza nu de alta... te imbratisez cu drag si sper ca din multitudinea de probleme ce te inconjoara sa poti scoate macar un zambet pe zi!

Monica spunea...

Ciprian, un zambet mi-a adus imaginea noastra la munte, cu prea mult Sangria pentru mine :) Imi amintesc ca incercam sa-ti fac poze cu reportofonul :)) Ce vremuri frumoase!
Da, ai dreptate, in ultima vreme am o predilectie pentru partea goala a paharului. Insa nu traiesc chiar precum scriu. Aici imi descarc frustrarile, nervii si realismul, iar dincolo de online incerc sa trec peste. Uneori imi iese.
Poate ca ai dreptate, maybe this is too much, or maybe it's just me, now. Dar, cu siguranta am nevoie de timp petrecut cu tine. Fie doar si pentru a-mi aminti cum eram odata :)
Si eu te imbratisez cu drag si te asigur ca, atunci cand am motive, zambesc :)

Lorelei spunea...

Inteleg perfect ce vrei sa spui.
Mie imi repugna gandirea pozitiva, bullshit-uri americanesti si gogorite de adormit fraierii.
Dar, dincolo de asta, era sa cad in capcana... Cineva m-a intrebat de ce nu aleg sa fiu fericita. Deci a nu se confunda cu inducerea hipnotica tampita a unei false fericiri. Ci.. era vorba doar de o alegere. De ce nu alegi sa fii fericita, pur si simplu, instead of...? Uite, aici am ramas perplexa. N-am mai stiut ce sa raspund. Cred ca ne place sa fim nefericiti, just like that. Serios. Si cred ca ma poti credita cu intelegere in ceea ce priveste simtirile tale, ca doar pe alocuri semanam. Dar... chiar nu stiu de ce nu alegem fericirea. Suntem atasati de nefericire, I guess.

Monica spunea...

Da, si eu cred ca o parte din noi iubeste drama, desi, noi, oficial, o respingem. Ca doar nimanui nu-i place. Dar, totusi, natura umana (de multe ori de cacao) isi face de cap.
Viata unei Fecioare e complicata rau. Iar, daca nu e, avem noi grija sa devina.

Trimiteți un comentariu