duminică, 7 noiembrie 2010

O zi - doua visuri

"Unu' are de toate, unu' nu mai poate / C-atunci cand el pleaca la munca inca-i noapte", am ascultat, la radio, in drum spre Brasov si la intoarcere in Galati.  Era noapte. Iar eu eram fericita, pentru ca orice calatorie are efectul asta asupra mea.
Ieri am avut liniste, chiar mai multa decat speram si un sentiment placut de… siguranta, de familie. Ieri, eu am fost cel care a avut de toate, din povestea lui Guess Who. 
Today it's hard to breathe...



4 comments:

Lorelei spunea...

Ma bucur ca ti-a fost bine.

Cred ca asa e viata, alcatuita din sincope. Sau, ma rog, o liniaritate nesuferita, presarata cu momente ca acela despre care ai povestit. Nu stiu de ce nu poate fi alcatuita numai din bucati din acelea. Care, unindu-se, sa alcatuiasca o fericire continua. Sa fie vina noastra? (ca Fecioare, care gasim nod in papura oricarui eveniment, situatii, persoane? Sau e destinul nostru, ca oameni? Cred ca e o combinatie)

Monica spunea...

Eu nu cred in destin. Cred ca responsabile suntem noi in corelatie cu situatiile prin care trecem si care, de foarte multe ori nu depind de noi.
Mai cred ca fericirea e "a state of mind" pe care, daca vrem/putem, o obtinem. Ceva de genul: aleg sa zambesc in loc sa plang. Numai ca nu ma pot bucura de stari create artificial, pentru ca mi se pare false. Nu vin firesc, ci ar trebui sa mi le impun. Sunt, deci, false.

Lorelei spunea...

Eu cred in destin. Dar nu "dat" de sus, ci ales de noi in momentul cand ne-am incarnat. Deci destinul e o creatie proprie, da, dar conturat inca dinainte de a te naste.
Cat despre "state of mind", perfect de acord cu tine. Si eu stiu ca putem ALEGE SA FIM FERICITI. Dar de ce s-o fac, daca nu-mi vine? Imi suna fals fericirea asta autoindusa.

Monica spunea...

Faptul ca privim diferit un copacel nu schimba cu nimic perspectiva similara pe care o avem asupra padurii :)

Trimiteți un comentariu