luni, 13 decembrie 2010

10 sfaturi să nu fii bou :))

Cum să fii fericit în 10 paşi. 5 modalităţi de a slăbi sănătos. 9 paşi către sprâncenele perfecte. 3 modalităţi de a face bani pe internet. Redecorează-ţi dormitorul în 5 paşi. 6 modalităţi de a scăpa de rutină. Relaţia perfectă în 7 paşi.
Sfaturi de genul ăsta se găsesc pe net în cantităţi industriale, în reviste gen Cosmopolitan, care ghidează femeile către o viaţă perfectă, pe buzele celor ce promovează discursuri motivaţionale, sau pur şi simplu sunt copiate mot a mot şi înghiţite de cei care nu sunt în stare să-şi utilizeze creierul din dotare.

Asta am început să scriu săptămâna trecută, dar am renunţat. Azi am recuperat textul din recycle bin, pentru a-mi aminti de o coincidenţă care mă flatează. Nu e prima, dar e cea mai fidelă:


7 comments:

Lorelei spunea...

Cu ocazia asta am aflat ce zodie are Mircea in zodiacul chinezesc. Ca semnul din cel european il stiam.
Fiecare, cu ce-l doare...
Si am inteles de ce e asa bataios... Pentru ca e Tigru. Nu de la Pesti i se trage, ci de la Tigru.
Ba chiar cei doi zei incarnati pe pamant ai mei, recte Badea si Gahan, sunt... Tigri (cu diferenta de 12 ani intre ei).
Scuze, Monica, pentru ceva ce nu are legatura cu postarea... Dar eu am acest pitic, cu zodiile, si apoi, si tu cred ca esti destul de legata de semnul nostru.

Monica spunea...

Ma bucur ca ti-am fost de ajutor. Nu ma deranjeaza decat offtopic-urile complet lipsite de sens, ceea ce, evident, nu e cazul :)
Da, ma intereseaza si cred in acuretetea zodiilor, desi nu inteleg principiul de functionare :) si nici nu am observat sa se potriveasca atat de bine in cazul celorlalte zodii. Sau poate sunt eu prea egocentrica si nu m-am observat decat pe mine ;))

Lorelei spunea...

Hm... toti suntem egocentrici, intr-o masura mai mare sau mai mica. Cred ca "intoarcerea spre sine" si introspectia si analiza nu-s chiar un lucru rau.
Cat despre principiul de functionare... Eu cred ca e cam asa: in Univers circula energii emanate de diverse stele sau planete. Inclusiv de Pamant, de Soare sau de constelatii. Probabil in momentul nasterii unui copil, influenta cea mai mare o au anumite... constelatii. In acea clipa acolo era concentrata puterea de influenta. De altfel, exista un echilibru. Nu e una mai "tare" decat cealalta. Tocmai de-aia se nasc oameni pe tot parcursul anului:d, ca sa primeasca fiecare cate ceva.
De altfel, se spune ca ne alegem inclusiv semnul sub care ne nastem, ca sa implinim un destin. Deci eu sau tu ne-am nascut Fecioare ca sa ... ceva. Sa ducem la indeplinire scopul pe care ni l-am propus ca spirite, inainte de a ne incarna. Pentru ca numai asa, fiind Fecioare (sau Tigri :), dragii de ei:), puteam sa ajungem la menirea aceea. Era the best way.
Nu stiu, sunt teorii, poate ma insel. Dar sunt niste ipoteze rationale :d. Si noi ne lasam convinse de rational, nu?

Monica spunea...

Da, suntem firi logice, cu inclinatii matematice, cu nevoia de concret, palpabil, real. Insa, tocmai de aceea, mie imi vine greu sa cred in ceva ce nu e verificabil, sau nu porneste din intuitia si trairile mele interioare. Chestia cu energia stelelor, destin, forte superioare, e greu de digerat. Mi-as dori sa pot, dar nu vine natural, asa ca am renuntat la cautari.

Lorelei spunea...

Mie mi se pare o explicatie satisfacatoare, dar nu incerc sa conving pe nimeni :)
La mine e un melanj de credinte. E luat de colo, de dincolo, din a treia parte etc, si a rezultat un set de "incredintari". Cum ca ar fi cam asa... cum am ajuns eu sa cred. Totul e subiectiv, de altfel, nu, pana la urma?

Monica spunea...

Pai da, totul se reduce la ce putem, sau nu, sa credem.
Mi-ai amintit de perioada din copilarie, cand incepusem sa(-mi) pun intrebari incomode. Dupa ce am citit biblia si mi-am dat seama ca nu cred nimic, am inceput sa intru in panica. Gandul ca realitatea mea interioara s-ar putea sa nu fie similara cu adevarul exterior ma speria. Am citit, m-am rugat, m-am dus la biserica, am ascultat cuvintele preotilor. Nimic nu m-a ajutat, sau convins, desi mi-am dorit. M-am obisnuit cu ideea demult.

Lorelei spunea...

:)
Si eu mi-am pus intrebari de mica. Da' eu n-am citit Biblia. Nici atunci, nici ever. Mie imi povestea mamaia din ea. Si in mintea mea de copil au inceput sa scartaie treburile inca de atunci. Dar nu m-am panicat, nu. Ci am continuat sa ma intreb....
Vezi, cum se joaca adultii cu mintile copiilor...

Evident ca si acum inca mai am intrebari....

Trimiteți un comentariu