marți, 28 decembrie 2010

Aviz neavizat pentru bloggeri surzi.


Surzi, adică proşti. Dar am zis să fiu mai politicoasă, măcar în titlu; măcar acum, de sărbători, când toată lumea dăruieşte de faţadă şi se laudă cu mărinimia sufletelor lor meschine.
Foarte mulţi dintre cei pe care îi citesc, sau pe blogurile cărora ajung din întâmplare, scriu retoric. Nu sunt copii ce rătăcesc printre primele cărări ale vieţii, ci adulţi cu păreri şi convingeri deja formate care, îşi exprimă neputinţa în faţa unor lucruri, pe care, destul de puţini dintre noi le realizează. Vorbesc despre cei care nu cer sfaturi, ci scriu pentru a-şi împărtăşi gândurile, frustrările, împlinirile, cu aceia care simt la fel. Dar, de fiecare dată se trezesc „experţii” vorbind în necunoştinţă de cauză: „aaa, cred că ar trebuie să...” şi aici puteţi completa pe linia punctată toate clişeele pe care le-aţi auzit vreodată.
Pe mine m-a ferit soarta de astfel de comentarii inepte, probabil din cauza atitudinii mele „deloc prietenoase cu masele”, ca să folosesc un eufemism. Sau, bluntly put, datorită aroganţei şi ironiei mele, menite să impună distanţă. Cine înţelege, bine, cine nu, bine, pa, vorba unui geniu în viaţă.
Deşi, iniţial am vrut să-i atenţionez pe experţii în toate că, e puţin penibil ce fac ei, realizez, totuşi, inutilitatea demersului meu. Cine înţelege importanţa tăcerii, în lipsa unor cuvinte isteţe, nu se face de ruşine dând sfaturi în stânga şi în dreapta, căutând în mod disperat atenţie. Nu?
E tot retorică întrebarea, nu vă deranjaţi...

7 comments:

Parazitu spunea...

Asta e de auzit. Ati bagat la cap ba?
Deacord cu tot ce ai zis...


Si RESPECT! Mircea Badea,despre el cred ca este vorva;)

Monica spunea...

DAA! Cine stie cunoaste :) Ma bucur ca intelegi si ca ai sesizat tot ce era de sesizat in postarea asta.

Lorelei spunea...

Cin' te-a suparat? Si cu ce?

Monica spunea...

Nu sunt suparata pe nimeni, ironia e doar starea mea naturala, dar postarea a pornit de la un comentariu citit pe un blog pe care il urmaresc. Nu dau nume ca nu vreau certuri. Mi-am exprimat doar frustrarea ca sunt satula de atotstiutori cum sunt cei (din ce in ce mai numerosi) care folosesc doi de "i" in cuvinte care nu necesita.

Lorelei spunea...

Ironia pleaca tot dintr-un fel de suparare. Hm, stiu cum e cu ironia, o inteleg foarte bine, fiind noi plamada asemanatoare.
Faza cu cei doi "i" am observat-o si eu adesea. E hilar. Da' tu spuneai ceva despre cei ce dau sfaturi, fiind atoatecunoscatori, mai folosind si doi "i", pe deasupra, in sfaturile lor! De-aia te-am intrebat.
Noi sa fim snatosi, ca o sa ne tot inatlnim si cu sfatuitori, si cu "i"-uri.

Monica spunea...

Mda, nu-mi faceam iluzii ca vor disparea prea curand.
La mine se aduna frustrarile si, cand se umple paharul, refulez in postari de genul asta, dar o fac pentru mine si pentru putinii care inteleg, nu cu speranta ca, acei vizati chiar se vor simti.
Oricum, fiindca insisti, te asigur ca nu are legatura cu nimeni din cei care iti frecventeaza blogul.

Lorelei spunea...

:)
Inteleg.
Hai, ca vine Revelionul... Pentru mine e important, ca prilej de sarbatoare. E chiar una din cele mai semnificative din zilele de "preste" (dintre) ani, daca nu cumva cea mai cea.

Trimiteți un comentariu