sâmbătă, 25 decembrie 2010

Ganduri particularizate pentru cei dragi

Nu-mi plac mass-urile de Craciun si nici cu alta ocazie. Nu simt industrial, ci individual, pentru ca asa mi se pare firesc. Imi place sa fac cadouri; sa am timp sa colind magazinele in cautarea darurilor perfecte, adaptate la nevoile si dorintele celor pe care vreau sa-i surprind. Luna aceasta este deosebit de solicitanta, pentru ca, am in plus doi sarbatoriti cu zile nastere. Insa, nu cumpar din obligatie si chiar aleg sa nu cumpar nimic, decat sa iau ceva de dragul de a lua. Prefer sa fac un cadou intarziat si total neasteptat, dar din suflet, decat unul din obligatie si pe fuga. Prefer cateva cuvinte sincere si emotionante, decat un parfum impersonal. Nu ofer si nici nu-mi doresc cantitate, ci calitate.
Anul acesta am reusit sa fac cadouri frumoase pentru cei dragi, iar cele primite au fost pe masura. Sunt, insa cateva persoane pe care, fie nu le cunosc personal, fie n-am reusit sa le vad, fie n-am nici macar un numar de telefon. Despre voi, dragilor e vorba. Urmatoarele ganduri sunt pentru voi:

Ciprian, am tot vrut sa te sun, dar n-am gasit momentul potrivit, sau nu mi-am gasit cuvintele... Un Craciun fericit nu era tocmai o urare potrivita pentru tine in clipele de fata... Vreau, totusi, sa stii ca te port in minte si suflet mereu si cred cu tarie ca meriti tot binele din lume. 
Ti-am spus intr-o marti in Kingpin, acum multi ani, ca sunt mandra de tine si ca sunt convinsa ca drumul tau in viata va demonstra ca am avut dreptate sa cred ca vei ajunge cineva. I stand by that. E o afirmatie neclatinata de timp, spatiu sau apropierea fizica dintre noi.
Desi nu-ti spun aproape niciodata ca mi-e dor de tine, n-o fac pentru ca nu ma las s-o simt. Ar fi la intensitate maxima, ca orice am trait cu tine, de altfel si m-ar coplesi.
Iti doresc liniste sufleteasca, oameni valorosi in viata ta si reusite in tot ce iti propui. 
A ta, Bliss.

Cristi, au trecut... cati ani de cand ai plecat din Galati? Nu, mai bine nu-mi spune. Detest timpul.
Tin minte ca mi-ai spus ca pleci intr-o luna de martie, (desi eu n-am memoria detaliilor de genul asta) iar acum ai reusit tot ce ti-ai propus prin plecarea ta. Ma bucur enorm pentru tine. Ma intristeaza doar amintirea plimbarilor noastre pe faleza, cand impartaseam lucruri pe care, eram constienti ca, majoritatea nu le-ar intelege. George Carlin, pe care l-am "gustat" datorita tie, mi-a fost un real sprijin in momente de depresie si mi-a ramas un reper pentru restul vietii.
Iti doresc Craciun fericit alaturi de Ana si o viata la fel de fericita impreuna. Si mai vreau sa reusesc sa-ti dau cartea pe care ti-am luat-o de la Sibiu acum un an. Personal.

Mihai, probabil te bucuri de un Craciun in familie, acasa in Buzau. Tu esti cel care ma intreaba ce mai fac pe mess, cand sunt cu moralul la pamant si cand fiecare isi vede de problemele lui. M-ai facut sa zambesc de multe ori, pentru sincronizarea de care dadeai dovada, de parca imi ghiceai gandurile si starile.
Tot tu esti singurul om pe care il cunosc care are darul de a descrie o mancare ce nu-mi este pe plac, astfel incat sa ma faca sa salivez. Cu tine si de apa mi s-ar face pofta :) 
Mi-e dor de un tur al Bucurestiului cu tine de mana ca sa nu ma pierd.
Iti doresc sa te bucuri de rarele momentele petrecute cu familia si, pe termen lung, sa ajungi la New York si sa-ti gasesti fericirea in orice forma ai cauta-o.

Mihaela, de cand bloguim una pe blogul celeilalte si in ograda proprie, am constientizat mai multe lucruri despre mine. Pe unele dintre ele le simteam, dar nu le formulasem niciodata in cuvinte. Abia dupa ce le-am vazut la tine, am realizat importanta concretizarii lor in acest fel. Inca ma mai caut in tine :)
Iti doresc ce imi doresc si mie: un echilibru intre depresie si fericire, pe care eu il numesc liniste, sanatate si impliniri din cele mai frumoase. Si un viitor mai bun pentru micutul tau.

Liz, ma gandesc la tine cand ajung in Kaufland, in piata, sau oriunde au ghemuri de ata colorata :) M-am obisnuit atat de mult sa te citesc, incat iti observ imediat lipsa, daca intarzii sa postezi. Si ma invart in jurul blogului tau, il deschid, il inchid, poate-poate gasesc ceva nou. Imi place aerul de mister din lucrurile pe care doar le sugerezi, sau le spui, fara sa le spui si, sentimentul de libertate pe care mi-l inspira cuvintele tale.
Iti doresc sa nu ramai niciodata fara: cafea, fire colorate, pisici, pasiune, putere de a darui si a primi. Nu neaparat in ordinea asta.

Claudia, te cunosc doar din ce am citit pe blogul tau, dar imi amintesti de mine foarte mult. Am avut si eu o perioada cand scriam numai in engleza, pentru ca, simteam si uneori inca mai simt, ca limba asta exprima mult mai mult decat a noastra. In plus, esti un caz extrem de izolat, de femeie (sau copila, dupa cum preferi) in preajma careia ma simt bine. Nu am deloc o istorie fericita cu "ele", dar continui sa am incredere in intuitie. Iar in cazul tau, intuitia imi spune ca esti asa cum te percep eu.
Iti doresc sa nu pierzi niciodata fata cu vise si incredere in oameni si in viitor; sa nu te pierzi pe tine printre dezamagiri si rautati. Dar daca o faci, eu sunt aici :)



10 comments:

Lorelei spunea...

:)

Cat despre cadouri, si eu procedez exact ca tine. Am aceeasi atitudine fata de cautarea/oferirea unui cadou.

Monica spunea...

Miha, asa ar trebui sa procedeze toata lumea...

thelastoftheidealists spunea...

Anul acesta nu am primit o multime de cadouri materiale (ca deh, e criza, si nu sunt o persoana absurda sa nu inteleg acest lucru, chiar daca inca ma consider o copila :) ). In schimb, am primit cateva cadouri precum aceasta mentiune pe blog-ul tau care m-au surprins si mi-au umplut inima de bucurie (it's that warm and fuzzy feeling you get sometimes but just can't really describe in words).
Nu stiu daca merit pe deplin admiratia pe care mi-o porti (nimeni nu e perfect, am si eu coltisoarele mele intunecate si nu prea placute), dar sper sa nu dezamagesc. Nu prea curand, cel putin :)

Iti urez un Craciun cu caldura si lumina in suflet, inconjurata de oameni care conteaza!

Tora ! Tora ! Tora ! spunea...

Greu este atunci când simți și nu poți.Ei au tăiat legătura cu lumea virtuală!

Monica spunea...

Claudia, cuvintele tale imi consolideaza parerea despre tine si ma bucur.
I got that warm and fuzzy feeling too, by reading your comment. Este exact reactia pe care mi-am dorit s-o obtin prin aceasta postare. Si de la voi si de la mine :)
In alta ordine de idei, nu cred ca ar fi corect spus admiratie, pentru ca in mod indirect as fi afirmat ca ma admir pe mine :). Sufletul imi tresalata, insa, cand creez legaturi de suflet cu oameni in care regasesc trasaturi rare.
Multumesc mult pentru urari.

Monica spunea...

@ Tora!: Nu cunosc situatia despre care vorbesti si de aceea prefer sa nu-mi dau cu parerea.

Liz spunea...

Bliss... hai maa... citeam postarea cu barba sprijinita de mana... si citeam in gand cu intonatie incercand sa imi imaginez ce inseamna fiecare persoana pentru tine... si citeam si dadeam scroll si citesc Liz, ma gandesc la tine... stai... Liz... eu... eu, eu... si asa m-am bucurat ca a iesit gandul bun, urarea si fraza neasteptat si frumos... si mi s-a lipit de suflet... Eu ma gandesc la tine cand ascult Savage GArden, cand ma uit la Badea, cand trec pe langa parcul de langa Viata Libera sau oricand vreau sa-mi amintesc frumusetea ta calda si privirea ta albastra...

Monica spunea...

Oana (Liz e pentru reper, eu tot Oana tind sa-ti spun), asa e, cele enumerate de tine ma definesc :)
Ma bucur pentru reactia ta, cred ca e mai mult decat ma asteptam... >:D<

cristi-constantin spunea...

Monicutz, iti multumesc pentru urari.
Ne vom vedea intr-o zi sa-mi dai carticica frumoasa despre care mi-ai povestit. :)
Iti doresc toata fericirea din lume.
Te imbratisez cu drag, Cristi.

Monica spunea...

Si eu te imbratisez, Cristi si sper intr-o revedere curanda :)

Trimiteți un comentariu