miercuri, 28 decembrie 2011

De ce alb-negru si nu color?

"De ce sa ne intoarcem in timp, intr-o epoca in care fotografia nu evoluase tehnologic suficient incat sa redea culoarea? Pentru ca cele doua non-culori redau dramatismul mai bine decat orice potpourri de culoare. Pentru ca orice detaliu privit in alb si negru apare nou, proaspat privirii, ca si cum n-ar fi fost niciodata observat pana acum. Pentru ca nu ar fi intelept sa refuzam nicio calatorie in timp. Pentru ca atunci cand culoarea dispare, retina nu inregistreaza decat diferentele de vibratie intre alb si negru, punctele maxime si minime de contrast, si transmite creierului cu totul alt fel de poveste decat ar spune culorile" - www.toxel.ro

Pentru ca:


marți, 27 decembrie 2011

Imagini fabuloase

Am facut o mica selectie din fotografiile impresionante primite de la Ana pe e-mail. Le postez mai jos pentru a prelungi atmosfera linistita a sarbatorilor.

     vedere dintr-un balcon din Chicago, etajul 103

 Dubai, vedere din BurjKhalifa

         birourile unei firme de arhitectura in Madrid

punctul de intalnire dintre Marea Baltica si Marea Nordului, in Skagen, Danemarca (apele au densitati diferite)

       la o cafea la granita dintre Olanda si Belgia

                                         paradis pierdut in Oceanul Indian

                  aeroport in Maldive, pe o insula artificiala din Oceanul Indian

aeroport Gibraltar (imi aminteste de senzatia experimentata recent, cand am privit avionul care imi aducea fratiorul acasa, trecand deasupra mea, la foarte mica inaltime)

                                                                statuie in Franta

                                       la limita dintre saracie si bogatie, in Brazilia











joi, 22 decembrie 2011

Ghost protocol

L-am vazut cu doar cativa oameni in sala, adica asa cum imi place, m-am topit in scaun, am trait fiecare scena si l-am adorat din nou pe Tom Cruise. Da, I'm a sucker for Mission Impossible.





miercuri, 21 decembrie 2011

Sasha



Ninge, in timp ce pe facebook lumea posteaza ciudat de multe fotografii pe tema anotimpului precedent.

Astept cu nerabdare vesti de la o prietena draga, care a disparut brusc si inexplicabil din online. In acest timp, cineva de care ma leagau leaga amintiri ale unor sentimente imposibil de cuprins in cuvinte, clicked the unfriend button. Sunt convinsa ca are dreptate. Dreptatea lui. Sunt prea obosita s-o contest, sau sa fac eforturi in a-i dovedi cine sunt. Dar ii multumesc pentru ca mi-a deschis ochii si m-a facut sa realizez lucruri care mi-au schimbat viata la 180 de grade. In bine.

Dupa multe tatonari am cedat insistentelor prietenului meu si am adoptat o pisicuta. Pentru mine e un pas urias, pentru ca n-am mai avut niciun animalut si, in plus, nu sunt deloc “a cat person”. Dar mititica asta m-a topit de la prima vedere, mai ales ca, in petshopul din care am luat-o statea singurica si trista, in timp ce toata lumea se oprea sa alinte pisicile de 800 lei. Ea era gratis, dar romanii nu se ingramadesc la astfel de oferte. Prefera tigai si bormasini.
Deci, de cateva zile am pisicuta si, momentan, nu prezinta acele trasaturi specifice, pe care nu le agreez. Sper sa am noroc, pentru ca deja mi s-a lipit de suflet. Sasha e cadoul nostru de Craciun. Si zambesc mai des de cand o am in casa. Mult mai des.

joi, 15 decembrie 2011

Diferenta dintre ce pare a fi si ce e


Definitia termenului “antisocial” in dexul:

- roman: care se abate de la regulile de buna convietuire in societate, care constituie o primejdie pentru societate
- englez: avoiding the company of other people, except intimate friends

Concluzia: in romana se folosesc mai multe cuvinte for beating around the bush. In plus, cine a stabilit regulile acelea si unde le-a scris? ca eu nu le gasesc nicaieri.
In varianta romaneasca, se pare ca sunt un pericol pentru societate. Pentru englezi, sunt aproape speciala.


Un e-mail primit azi incepe asa:

“Intr-o societate in care schimbarile rapide sunt la ordinea zilei, modificarile frecvente in domeniul legislativ nu puteau sa fie decat parte integranta a acestui peisaj”. 

O modalitate pompoasa si pretentioasa de a spune ca ne razgandim de pe o zi pe alta in functie de interese proprii, iar domeniul legislativ nu poate sa fie decat parte intgranta a acestui peisaj.


Anunt pe site de adoptii pisici/caini: "caut sa adopt o pisica/un catel... iar in locul punctelor de suspensie puteti completa toate rasele pe care le stiti ca nu gresiti. 
Mircea Badea a avut dreptate (a cata oara?) cand a spus ca altruismul este supremul egoism. Vrem sa oferim un camin unor animalute, dar cu conditia sa fie frumoase si de rasa. Astfel ne putem minti confortabil ca am avut suflet mare si am salvat un animalut. Cata ipocrizie...! 



marți, 13 decembrie 2011

You're doing it wrong 2

Azi sunt intr-o forma de zile mari. Da, stiu, optimism inexplicabil. Cum mi se intampla rar, il impartasesc si cu voi. Sa ne amuzam, deci, cu urmatoarele glume istete:


luni, 12 decembrie 2011

Old time sake

De cateva zile incerc sa postez cateva poze. Urmatoarele. O fac pentru ca imi dau o stare de liniste, de zambet radiant, de magia sarbatorilor, de timpuri trecute, in care imi gasesc, natural, locul. In plus, ador cameele.








joi, 8 decembrie 2011

Bucatica mea de cer

                                                                     my heaven

E greu sa crezi in tine, cand aproape toti cei din jur au alta directie care, nu se intersecteaza cu a ta, nici pentru un “buna ziua”. Un minimum de bun simt si modestie te face sa te intrebi daca nu cumva tu esti cel care a ratacit calea.
Din fericire, se pare ca am avut mereu resurse de forta interiora si anduranta, de care nu am fost constienta, decat in perioade critice. Am avut puterea de a lua decizii de care nu m-am dezis nici in cele mai dificile situatii; am ramas eu, asa cum am simtit ca trebuie sa fiu, chiar si in momentele cand nimeni n-a simtit asta impreuna cu mine. Am rezistat, desi am pastrat in suflet o urma de indoiala, ce trada posibilitatea ca, totusi, atitudinea mea sa fie gresita. N-am planificat alte rute, pentru ca n-am putut. Ar fi insemnat sa incerc sa fiu altcineva, tocmai fata de mine.
Dupa mult timp in care “I stood my ground”, cineva mi-a ridicat barbia din pamant si, doar cu un zambet, mi-a aratat cerul. Cineva care e departe de a fi oricine. Un Om al carui suflet cumuleaza o multitudine de calitati pe cale de disparitie, o experienta de viata in fata careia ma inclin, o inteligenta si un simt al umorului iesite din comun, o modestie - indusa de bun simt, nu de falsitate - ce caracterizeaza doar personalitatile alese si o atitudine pozitiva fata de viata, nascuta din durere si suferinta, nu mimata, sau insusita din citate – cliseu.                                                         
Ce mai inseamna, acum, cei (multi) din jur? acele furnicute care isi cara firimitura de paine in directia lor…

marți, 6 decembrie 2011

N-am incredere in nimeni

E o afirmatie pe care o aud la tot pasul. Nici eu nu creditez cu incredere prea multe persoane. Prefer sa acuz intai, sa ma insel si sa-mi cer scuze dupa. Dar, sincer, nu tin minte cand a fost ultima data cand intuitia mea a dat gres. Prin urmare, din punctul meu de vedere, neincrederea mea e fundamentata. Din fericire simt destul de usor oamenii si, chiar daca nu gasesc din prima punctul de la “i”, pur si simplu simt ca e ceva in neregula cu imaginea afisata. Iar, mai devreme sau mai tarziu, masca va cadea si atunci voi sti exact ce a fost in neregula.

Nu suport, insa, oamenii care generalizeaza bazandu-se pe nimic. E vorba despre acei indivizi limitati care s-au ars o data sau de mai multe ori si care au devenit suparati si suspiciosi cu toata lumea. Lor le lipseste discernamantul, puterea de a distinge intre oameni si capacitatea de a-i cunoaste pe cei pe care ii acuza. Ce au din belsug, insa, e orgoliul, care ii orbeste si nu le permite sa considere macar, posiblitatea ca vina sa le apartina. Dar, cand limitarile sunt atat de mari, incat nici macar nu suntem constienti ca ele exista, asta se intampla. Trasatura poarta numele de superficialitate si e din ce in ce mai predominanta. E sinonima cu ignoranta, care e fericire. Pe cale de consecinta, va doresc sa fiti fericiti. Dar departe de mine.
Sau, cum ar spune englezul: never approach a bull from the front, a horse from the rear and a fool from any direction. 



luni, 5 decembrie 2011

De ce il iubesc pe Dostoievski

Pentru ca a gandit textul asta in 1880. Acum 131 de ani.

“Din amestecul de glasuri fierbinti si incurajatoare se desprinse plansul amar al mamei indoliate, care, disperata, se prabusi la picioarele Lui. “Daca esti tu Mantuitorul, invie-mi fetita din morti!”, il implora femeia, intinzand rugatoare si aproape sfarsita mainile catre El. Vizibil induiosat, El privi o clipa trupul neinsufletit al fetitei si buzele lui pronuntara incet o formula magica de inviere. Atunci fetita se ridica pe jumatate in sicriu si se uita imprejur, zambind cu ochisorii ei larg deschisi si mirati. 

Multimea se buimacise de-a binelea si din mijlocul ei se auzira strigate de bucurie, dar si plansete si rugaciuni, ovatii si exclamari. Se intampla ca tocmai in momentul acela sa treaca pe langa catedrala, pe neasteptate, insusi cardinalul, care avea si rangul de Mare Inchizitor. Fata batranului se intuneca, isi incrunta sprincenele negre si dese si in privire ii straluci un fulger amenintator. Cardinalul isi intinse atunci degetul catre tamaduitor si porunci pazei ca acesta sa fie prins. Puterea batranului prelat era atat de mare, incat gloata servila, care i se supunea cu docilitate facu loc pe data strajerilor care pusera mana pe El si-l ridicara indata. In aceeasi clipa si fara sa carteasca, multimea de oameni se inchina pana  la pamant in fata batranului inchizitor, iar acesta o binecuvanta si pleca mai departe. Straja conduse prizonierul intr-o temnita stramta si intunecata care se afla in vechea cladire boltita a Sfintei Judecatorii si il incuie acolo. […]

In bezna profunda a noptii, usa de fier a inchisorii se deschise dintr-odata si marele inchizitor intra inauntru purtand in mana un felinar.

- Esti chiar Tu? Chiar Tu in persoana?, intreba, dar, neprimind niciun raspuns adauga: Taci, nu-mi raspunde. Si, la urma urmei, ce ai putea oare sa-mi spui? Stiu prea bine ce mi-ai putea raspunde. De fapt, nici nu cred ca ai mai putea sa adaugi ceva in plus la cele deja spuse de Tine odinioara. De ce ai venit ca sa ne mai tulburi pe aici? Fiindca Tu nu ai venit decat ca sa ne tulburi si stii acest lucru la fel de bine ca mine. Dar oare stii ce se va intampla maine cu Tine? Maine va trebui sa te judec si te voi arde pe rug, ca pe unul dintre cei mai inraiti eretici, iar poporul care astazi ti-a sarutat si picioarele, maine, la un singur gest al mainii mele, se va grabi sa-ti impinga mai aproape jaraticul pe rugul pe care vei arde si ma intreb daca stii acest lucru!? Dar, poate ca stii, adauga el ganditor, neluandu-si privirea de la prizonierul sau nici macar pentru o singura clipa. […]

Efortul Tau si scopul suprem al misiunii Tale, a fost acela de a arata omului calea spre libertate. Tu le-ai promis sa le aduci painea din cer, insa te intreb daca aceasta paine promisa se poate compara, in ochii celui slab la minte si la trup, a celui ce ramane o victima permanenta a viciilor si ticalosiilor fara numar si care se dovedeste vesnic nemultumit si revoltat impotriva celorlalti semeni ai sai, cu painea cea de toate zilele, painea data de noi fara de care niciunul nu va putea sa existe!? Si chiar daca in numele painii din ceruri, vei fi urmat de mii si zeci de mii de adepti credinciosi, ce se va intampla atunci cu milioanele si zecile de milioane de fiinite ce nu vor avea puterea sa renunte la painea pamanteasca in schimbul painii ceresti promise de Tine? Sau poate ca iti sunt scumpe doar cele cateva zeci de mii de adepti puternici si autoritari, in vreme ce restul omenirii, milioanele de firisoare de nisip construite dupa chipul si asemanarea Ta, cei care Te iubesc in toata faptura  si gloria Ta si care iti slujesc devotati, reprezinta pentru Tine doar un mijloc prin care sa se produca rodul menit sa indestuleze hambarele si sa sustina huzurul castei celor bogati si neinduplecati care se folosesc de marinimia Ta? Nu, noi ii pretuim si pe cei slabi. Chiar daca la inceput se arata viciosi si vesnic incaierati intre ei, pana la urma vor deveni cei mai credinciosi invataturilor noastre. Vor invata sa ne admire si sa gaseasca in noi tot un fel de dumnezei, pentru faptul ca am stiut sa-i dominam fara sa le suprimam libertatea, care cu timpul va deveni totusi de nesuportat pentru ei! […]

Necesitatea de inchinaciune unanima reprezinta framantarea launtrica cea mai cumplita a fiecarui om in parte si a omenirii in general de la inceputul veacurilor si pana acum. Ca sa obtina dreptul de a se inchina cu toata suflarea la un singur idol, propus de un grup sau altul de oameni, ei s-au secerat unul pe altul cu palosul, de-a lungul istoriei, in razboaie dintre cele mai crancene. Si asa se va intampla pana la sfarsitul lumii, chiar si atunci cand vor disparea idolii de pe lume; chiar si atunci se va mai ingenunchia inca, din obisnuinta, si din instinct. Tu stiai, Tu nu puteai sa nu cunosti aceasta taina esentiala a naturii umane, insa Tu ai renuntat la singurul drapel absolut, pe care Ti s-a propus sa-l inalti, ai renuntat din egoism, ca sa-i faci pe toti sa se inchine doar Tie si numai Tie; drapelul acesta suprem, absolut, se cheama paine pamanteasca si Tu l-ai refuzat spre a-l inlocui cu simbolul libertatii si cu painea ta adusa din cer. Priveste urmarea alegerii Tale, facuta in numele libertatii!... Iti mai amintesc si acum ca grija suprema a omului, cea mai chinuitoare si cea mai persistenta, este aceea de a gasi pe cineva caruia sa-i incredinteze cat mai repede propria libertate, mostenita inca de la nastere de aceasta fiinta in esenta ei puternic nefericita. […]

Tu ai refuzat sa cobori de pe cruce atunci cand multimea te intarata si iti striga in bataie de joc: “Coboara de pe cruce si atunci vom crede ca Tu esti Acela”. Tu nu ai coborat pentru ca nu ai vrut sa subjugi omul, folosindu-te de miracole. Ti-ai insusit cu ardoare o credinta liber consmintita si nu influentata de miracole. Ti-ai dorit o dragoste libera si nicidecum un entuziasm supus, al celui inrobit pentru totdeauna de o putere straina, care sa-i subjuge prin infricosare. Din pacate judecata ta s-a adresat mai mult celor aflati pe treapta de sus a societatii si nicidecum celor mici, obiditi, care nu au nicio sansa sa fie liberi vreodata, in adevaratul sens al cuvantului, cu toate ca s-au nascut cu pornirea spre razvratire in suflet. Trezeste-te si analizeaza ce s-a mai intamplat in cele cinci-sprezece veacuri de la plecarea Ta dintre noi. Du-te si priveste pe cine ai ridicat Tu la inaltimea ta. Iti declar sub juramant ca omul a fost creat sa fie mai putin evoluat decat ai crezut Tu initial despre el! Ar putea el oare sa faca pentru Tine ceea ce Tu incerci sa faci pentru el? Respectandu-l peste masura, ai procedat ca si cand ai fi incetat sa-l compatimesti pentru greutatile pe care tot Tu i le-ai asezat in carca in tot acest timp. Respectandu-l mai putin i-ai fi cerut sa faca mai putin iar aceasta atitudine ar fi fost mai apropiata de dragoste, pentru ca si povara lui ar fi fost mai usoara.

Se tot vorbeste si se proroceste ca Te vei intoarce si vei invinge din nou aici, pe pamant, ca iti vei aduce alesii cu Tine, ca vei fi insotit si de sfetnicii Tai infumurati si puternici, dar nu uita ca si noi vom fi pregatiti atunci sa spunem intregului norod ca voi v-ati salvat doar pe voi insiva, iar noi i-am salvat pe cei multi si fara putere, pe cei neajutorati si sarmani. Vom veni atunci cu totii in fata Ta, noi, cei vinovati de a fi preluat asupra noasrta pacatele lor, intru fericirea lor, si Iti vom cuvanta: “Acum judeca-ne daca poti si daca indraznesti”. Sa stii ca si eu am fost in pustiu, ca si eu m-am hranit cu radacini, ca si eu am adoptat libertatea cu care i-ai binecuvantat Tu pe oameni, ba chiar m-am si pregatit sa fiu printre alesii Tai. Insa eu m-am trezit la timp si nu am mai vrut sa slujesc in beneficiul unei tampenii. Am plecat de la cei orgoliosi si am revenit la cei smeriti, intru fericirea acestor smeriti. Aici pe pamant se va infaptui doar ceea ce Iti spun eu in momentul de fata, caci daca cunosc pe cineva care sa merite mai mult decat oricare altul sa arda pe rugul acesta, al nostru, acela nu este nimeni altul in afara de Tine” – Feodor Dostoievski (Fratii Karamazov – 1880)