duminică, 2 ianuarie 2011

Endless possiblities

Prietena mea mi-a recomandat un film, acum cateva saptamani, pe care l-am lasat in asteptare, pentru momentul potrivit. Mi-am amintit de el zilele astea, pentru ca, atunci cand sunt racita, nu am stare pentru nimic altceva. E momentul perfect pentru a fi inconjurata de servetele folosite, in fata comp-ului, la un film suficient de bun cat sa ma distraga de la starea in care ma aflu.
“Eat, pray, love” exemplifica incredibil de bine my state of mind. O priveam pe Julia si ma gandeam cat de potrivita as fi fost pentru rolul pe care il juca. Nici macar n-as fi avut nevoie de talent pentru interpretare, pentru ca, replicile ar fi venit natural, drawn from real life experience.
Daca, pentru o secunda mi-as permite sa fiu naiva, as spune ca lumea se invarte in jurul meu si a trairilor mele, pentru ca de nenumarate ori am gasit, melodii, filme, oameni, lucruri cu care sa relationez, exact cand aveam mai mare nevoie. Ca si cand viata se modeleaza si se aseaza dupa marunta mea existenta. Insa, I know better ca sa cred ca lucrurile sunt menite sa fie in acest fel. Imi pare un exemplu de egoism venit din neputinta, sau nestiinta de a accepta ceea ce nu convine.
Oamenii fac si spun multe lucruri din dorinta de a se crede importanti. Inventeaza credinte, se agata de superstitii, incercand sa se convinga de contrariul realitatii, pe care, se incapataneaza sa o ignore. Am mai spus-o si o repet: chiar ii invidiez pe cei care reusesc; sunt mult mai fericiti.
Revenind la film, mi-a adus un sentiment de libertate si pace sufleteasca, incat am avut impulsul de a impacheta lejer cateva haine si a pleca oriunde, fara niciun plan sau teama. Apoi am perceput realitatea in toate directiile si cu toate implicatiile ei si mi-am zis: poate vreodata... cine stie...


2 comments:

thelastoftheidealists spunea...

Un lucru ciudat...si eu m-am refugiat ieri in filmul asta. Cu toate ca citisem despre el ca e destul de mediocru ca realizare si interpretare a actorilor, cu toate ca odata ce am inceput sa-l vad mi-am dat seama ca musteste de clisee tipic americane, unele usor siropoase si care si-au pierdut forta initiala datorita uzitarii lor pana la cer in atatea si atatea filme...mi-a placut filmul! :)

Fuga ei in lume e ceva dupa care tanjesc si eu de aproape un an de zile imediat. Vorba unei prietene, made me wish I were divorced, 30 and filthy rich :) La finalul filmului, am ramas si eu cu un sentiment de liniste, dar dorinta de fuga e inca acolo. Si am s-o pun in aplicare. Normal ca mi-as dori sa fie o fuga impreuna cu o persoana caruia sa-i spun "my better half" (as Americans would say, desi mie incepe sa nu-mi mai placa expresia), dar poate ca o evadare dintr-asta e mai fruitful daca o faci de capul tau :)

Monica spunea...

Sa le iau pe rand.
M-am regasit in atat de multe secvente din film, incat n-am mai cautat nod in papura, cum fac de obicei.
Replica mamei ei: my, baby... always searching for something ("I'm always searching for something" am avut scris la "About me" pe blog, o buna perioada de timp), sau "I used to have this appetite for my life and it is just gone" sau "I wanna go some place where I can marvel at something" - toate astea m-au facut sa strig DAAA! astfel incat pur si simplu n-am mai vazut niciun cliseu, desi sunt experta in asta :)
Dar, asa e felul meu de-a fi; daca relationez cu ceva, nu ma concentrez decat pe ce mi-a placut si pierd din vedere eventualele minusuri. Ca atunci cand vorbesc pe mess cu cineva care, la un moment dat se corecteaza. Daca discutia e intensa, sunt 99% sanse sa ma concentrez pe idee si mesaj si nici sa nu observ lipsa unei litere sau doua :)

In alta ordine de idei, mie imi place mai mult expresia "my significant other" :)), dar si "better half" e tot pe acolo...
Iar o evedare de genul asta nu se face niciodata cu "jumatatea", decat daca se cheama luna de miere. Daca e in ideea filmului, e imperios sa fie facuta pe cont propriu.

Trimiteți un comentariu