marți, 4 ianuarie 2011

Say what?

De câteva săptămâni bune, mă OBSEDEAZĂ două melodii. De câte ori am vrut să le postez, ori nu se asortau deloc cu textul, ori nu m-am priceput eu să le fac loc. Acum, totuşi „mă risc”, deşi nu au, din nou, nici cea mai vagă legătură cu întâmplarea pe care urmează să v-o împărtăşesc.
Azi dimineaţă, la muncă. Unde altundeva, că e locul tutror posibilităţilor. Mai puţin a oportunităţilor...
Vine un nene, în vârstă, din categoria celor care spun oricui îi ascultă, sau nu, că tineretul din ziua de azi... same ol' same ol'; completaţi voi pe linia punctată toate prostiile pe care le-aţi auzit de la aceste adevărate exemple de moralitate şi politeţe, căci sigur nu greşiţi. Aşa. Respectabilul bătrân, în prag de pensionare, de altfel, venise să se intereseze de carnetul lui de muncă. Trecând peste nenumăratele lui dovezi de nesimţire, de la a-mi vorbi la pertu, la a sta cu mâinile în buzunar şi până la privirile pline de superioritate nejustificată pe care mi le arunca, m-am lovit şi de greaţa lui de a vorbi. Iniţial, probabil m-a crezut medium, din moment ce mă privea fără să catadicsească a-mi şi răspunde, dar a devenit mai cooperant când a observat că începusem să-mi văd de treaba mea ignorându-l. După ce şi-a călcat pe mândrie şi mi-a spus numele, i-am zis că va trebui să mai aştepte din motive extrem de obiective, pe care nu le mai enumăr aici. Obiective au fost pentru mine, el a început să ridice tonul şi să-mi vorbească zeflemitor. Şi acum mă întreb ce forţă m-a determinat să reacţionez calm şi să-i spun simplu: vă rog să nu ridicaţi tonul. Răspunsul lui m-a lăsat pentru o secundă perplexă, apoi cu greu m-am abţinut să nu pufnesc în râs. Foarte revoltat, a replicat: da' de ce? Say what? N-am mai putut să îmi înfânez instinctele şi impulsurile fireşti, pe care atitudinea lui le cerea şi i-am spus: pai, în principiu din bun simţ, dacă aveţi aşa ceva... Dacă nu, de unde nu e, nici dumnezeu nu cere, zice o vorbă bătrânească...

http://www.youtube.com/watch?v=ySG7MpRMAbI
http://www.youtube.com/watch?v=SR6iYWJxHqs

2 comments:

Lorelei spunea...

Am vazut clipul de la postarea anterioara.
Ar trebui sa spunem si noi "Batranii astia din ziua de azi-unii-nu mai au pic de bun-simt! Ce era batranetea odata, si ce-a ajuns acum! De rasul curcilor, nu alta!". Oameni care trec prin viata fara sa-si invete lectiile. Nu ca eu, sau noi, sau altii chiar le-am sti pe toate, dar cand vezi ipocrizie in doza de morala te apuca rasu'-plansu'.

Monica spunea...

Da, ipocrizia si tupeul sunt in doze din ce in ce mai mari, now days. Si daca am disponibilitatea sa inteleg si sa iert multe greseli sau defecte umane, cele de mai sus sunt impardonabile.

Trimiteți un comentariu