joi, 24 februarie 2011

Incredibil, dar adevarat.

Fotografia asta, postată anterior, mi-a stârnit curiozitatea, aşa că am făcut săpături. Mi s-a părut interesantă şi uimitoare viaţa Helenei Keller (foto stânga), iar pentru cei care nu sunt la curent cu ea, încerc să o rezum în continuare.
Helen Keller s-a născut în 1880 în Alabama. La vârsta de 1 an şi 7 luni contractează o boală (scarlatină sau meningită) în urma căreia rămâne fără vedere şi auz. Semnele prin care comunica erau înţelese într-o mică măsură, doar de fetiţa de 6 ani a bucătăresei. Pănă la vârsta de 7 ani dezvoltă peste 60 de semne prin care reuşeşte să comunice cu familia.
În 1880, mama ei află de un caz similar şi dorind ca fiica ei să aibă şansa unei educaţii, apelează la un medic specialist care o pune în legătură cu Alexander Graham Bell, care la acea vreme lucra cu copii lipsiţi de auz. Prin intermediului lui, familia o angajează pe Anne Sullivan (foto dreapta) ca şi instructor pentru Helen. Anne, care avea 20 de ani la acea vreme, îi devine ulterior guvernantă şi îi rămâne alături timp de 49 de ani.
Primele încercări de comunicare au avut ca rezultat frustrarea Helenei, care nu înţelegea că literele pe care Anne i le scria în palmă aveau drept corespondent diverse obiecte. Primul cuvânt a fost „doll”, pentru păpuşa pe care Anne i-a făcut-o cadou. În timp ce încerca s-o înveţe cuvântul „cană”, Hellen a atins apogeul frustrării şi a distrus păpuşa.
O lună mai tărziu, Anne a obţinut prima reuşită, când Helen a înţeles legătura dintre apa care i se turna pe mână şi cuvântul scris în palmă.
După acest progres, Helen a urmat cursurile unor şcoli pentru persoane cu deficienţe de auz, iar prin intermediul lui Mark Twain, descoperă un sponsor care îi plăteşte în continuare studiile şi la vârsta de 24 de ani devene prima persoană lipsită de văz şi auz care a absolvit o facultate. După absolvire, menţine legătura cu profesorul şi filosoful Wilhelm Jerusalem, prima persoană care îi descoperă talentul literar.
În 1905 Anne se căsătoreşte, dar continuă să-i fie alături lui Helen. Cei 3 se mută în Forest Hills, Queens unde Helen pune bazele unei fundaţii pentru orbi. O angajează pe Polly Thompson ca menajeră, ulterior aceasta devenind secretara.
În 1936 Anne moare, iar Helen si Polly călătoresc în lumea întreagă strângând fonduri pentru persoanele fără vedere.
În 1960 Polly moare în urma unui atac cerebral, iar asistenta care a îngrijit-o pe Polly îi rămâne alături lui Helen până la sfârşitul vieţii.
Helen Keller a călătorit în peste 39 de ţări şi e cunoscută pentru susţinerea acordată persoanelor cu dizabilităţi, pentru opiniile politice considerate radicale, similare cu cele ale prietenului ei vechi, Mark Twain, pentru susţinerea clasei muncitoare sau a dreptului femeilor la avort.
O rudă din partea tatălui ei a fost primul profesor pentru copii surzi din Zurich, iar Helen, reflectând la această coincidenţă a scris în prima ei autobiografie: „there is no king who has not had a slave among his ancestors, and no slave who has not had a king among his”
De-a lungul vieţii, Helen Keller a publicat 12 cărţi şi numeroase articole, a apărut într-un film mut şi în câteva documentare despre viaţa ei. În prezent o serie de scoli, străzi şi spitale, îi poartă numele, onorându-i memoria.

2 comments:

Blue spunea...

Interesant!

Anonim spunea...

Felicitari pentru articol.

Trimiteți un comentariu