duminică, 6 martie 2011

Amagire

In ultima vreme am devenit dependenta de carti. Nu pentru ca as considera ca nu am citit suficient pana acum (desi asa e), nu pentru ca "da bine", ci pentru ca am nevoie de raspunsuri, de diversiuni in lipsa raspunsurilor, de confirmari, de certitudinea ca lucrurile care ma obsedeaza, nu ma chinuiesc doar pe mine.
Perioada aceasta in care ma aflu, de ceva timp deja, ma lasa fara cuvinte proprii. Asa ca, ma folosesc de cuvintele altora pentru putina liniste. Fie ca e vorba de melodii cu versuri care trezesc ceva in mine, citate din carti, postari de pe alte bloguri, sau filme, tot ce postez ma reprezinta. 
Am o atitudine de "f**k you" pentru toti cei care tin sa ma contrazica spunand nimic, care se cred superiori, sau vorbesc fara a-si intelege macar propriile cuvinte. Asa ca, pentru voi, "dragilor", un f**k you din suflet, cum il spune fata asta.
Pentru mine si pentru cei care rezoneaza sunt versurile de mai jos. Desi nu apreciez decat in foarte mica masura poezia, in prezent citesc colectia de poezii a lui Adrian Paunescu, aparuta recent cu Jurnalul National. Aceasta se numeste "Amagire". O gasesc geniala si, in ea, gandurile mele zbuciumate se mai linistesc putin...

Si iar a venit primavara
Si iar ne mintim ca-i frumos
Si frunzele iar urca scara
Si-i verde pamantul pe jos.

Si iar calendaru-nfloreste
Si cainii se aud de la stani,
Dar vai, tot acum, pe muteste
Mor grabnic atatia batrani.

Vin noptile scurte de vara
Si pasari se-ntorc de la Sud,
Dar daca e ultima oara
Iluzia verdelui crud?

Cu lanturi legate de glezne
Oricat de lumina ar fi
Noi mergem de-a pururi prin bezne
Mereu nelegitimi copii.

Mereu in aceeasi clipita
Urat si frumos, mort si viu,
Ne paste o soarta cumplita
Nimic nu-nteleg cei ce stiu.

Si iar a venit o parere
Si iar va pleca inapoi,
Prea mare impozit ne cere
Ca ninge in suflet la noi,

Dar bine-ai venit amagire,
Mai stai, mai dureaza un pic,
Aceasta mintita iubire
Oricum e mai mult ca nimic.

(Rezervatia de zimbri, 1982)

2 comments:

Lorelei spunea...

Nici eu nu sunt fan poezie, dar atunci cand a murit Adrian Paunescu si s-a creat oarece valva in jurul acestui eveniment, am ascultat intamplator o poezie de-a lui la radio, pe cand mergeam cu un taxi, si mi-am zis "Wow! Asta e cu totul altceva. Altfel de poezie..."

Monica spunea...

Da, din pacate si eu am devenit receptiva cam tot atunci... Oricum, mostenirea lasata e destul de vasta, timp sa avem...

Trimiteți un comentariu