miercuri, 11 mai 2011

Lucky number eight

                                        ca de obicei, poza e de aici

In sfarsit, am internet! De mare viteza, cum spune o reclama. Am vazut si Hachiko. Frumos filmul. Primele 20-30 de minute. Apoi devine de nedescris. Atat de nedescris, incat nu m-am mai oprit din plans, decat la sfarsit. 
Dimineata l-am vazut pe patronul magazinului din fata blocului (unu’ care demareaza in tromba, cu manelele din dotare la maximum) aruncand cu pietre dupa un caine care cauta joaca cu al lui catel, pe care, oricum il neglijeaza. Mai tarziu, vecina care are grija de catelusa de care m-am atasat, mi-a zis ca a inceput sa iubeasca animalele cand au dezamagit-o oamenii. Iar cu timpul si-a dat seama ca are tot mai putine motive sa iubeasca oamenii. In timp ce imi spunea asta, langa noi, Lili (asa o cheama pe catelusa neagra) spala bland o pisica la fel de neagra, care vazandu-se alintata a inceput si ea sa-i spele o labuta catelusei.
Acum Lili da din coada cand ies din casa, numai cat aude cheia rasucindu-se in usa. Ne-am imprietenit atat de usor, frumos, firesc… Cu oamenii nu e niciodata asa.
As sfasia cu dintii pe oricine s-ar atinge de ea. Oamenilor, am invatat ca e mai bine sa nu le iau apararea, pentru ca surprizele cele mai mari apar tocmai atunci cand garantezi pentru cineva. In lumea noastra e fiecare pentru el. De asta prefer lumea lor.
In lumea noastra se intampla asta. Si pentru ca multi au postat pe bloguri articole referitoare la exasperanta nunta a secolului, dar probabil nu vor avea rabdarea sa citeasca tot articolul, iata partea mea preferata:
“Why is the film being premiered next week at Cannes, three years after the inquest ended? Because British lawyers insisted on 87 cuts before any UK release could be contemplated. So rather than butcher the film, or risk legal action, we're showing it in France, then the US, and everywhere except the UK. Pity, because at a time when the mindless sugar rush of the royal wedding has been sending British Rrepublicans into a diabetic coma, it could act as a welcome antidote”.

3 comments:

Blue spunea...

Si mie mi-a placut!

Between two lungs spunea...

"Cu oamenii nu e niciodata asa..." :) Mi-a fost dor cat nu ai scris...;))

Monica spunea...

:* Multumesc, dar nu prea mai stiu/pot/am inspiratie sa scriu. Am impresia ca le-am vazut si le stiu pe toate la nivelul la care sunt fortata sa ma limitez. Mi-am raspuns la toate intrebarile, chiar daca majoritatea au fost retorice si... mai mult de atat nu stiu/pot/am.

Trimiteți un comentariu