sâmbătă, 11 iunie 2011

Accesorii

                                                       s de la sursa

In cartierul unde am locuit vreo 28 de ani exista un pet shop. A luat fiinta cu multi ani in urma, pe vremea cand eram adolescenta. Initial vindeau doar mancare pentru animalele de companie, iar ulterior au adus si jucarii, lese, etc. Mandri, probabil de noutatea introdusa pe piata s-au gandit s-o afiseze mare pe usa de la intrare. Au ales un cuvant care sa sintetizeze oferta lor si anume: accesorii. Si in ziua de azi, pe usa lor scrie cu litere mari: ACCCESORII. Da, cu 3 “C”. Cumparam paine de la magazinul de alaturi, cand am vazut minunea de cuvant si am pufnit in ras. Nu stiu cum se face, dar in situatii din astea, eu sunt mereu singura si nu-mi pot infrana reactiile, asa ca, lumea se uita ciudat, cum rad de una singura pe strada. De data asta, insa, eram cu tata. Tin minte si acum cum a pronuntat cuvantul cu toti cei 3 “c” (e imposibil de explicat in scris, trebuie sa va prindeti singuri) si atunci chiar nu m-am mai putut opri din ras o vreme buna. Dupa atatia ani, inca mi se mai pare amuzanta intamplarea si e o ocazie in plus sa-mi amintesc cu drag de tata.
Totusi, despre altceva voiam sa scriu. Despre accesoriile cu 2 “c”. Adica, cercei, bratari, lantisoare, coliere, margele, inele si altele asemenea. Sunt femei care le colectioneaza pentru ca isi permit financiar si au o pasiune pentru ele. Sunt femei pe care nu le vezi niciodata cu aceleasi accesorii ca in ziua precedenta. Sunt femei care isi asorteaza tinutele la accesorii. Am o asemenea colega si o privesc cu placere. E o imagine placuta, dar nu potrivita mie.
Accesoriile mele sunt toate la purtator. Am un inel, pe mana stanga, pe care l-am primit cand am implinit 18 ani de la parintii mei si de atunci nu l-am dat jos decat pentru a-l curata. Pe mana dreapta am un inel de la Alin, cu o poveste tumultoasa, dar cu final fericit. E jumatate din aur alb si jumatate din aur galben. Tot la mana stanga am o bratara din argint, foarte deosebita, primita tot de la Alin, fara vreo ocazie anume. Cerceii sunt amintirea mea de la bunica, pentru ca i-au apartinut de cand era mica. Iar lantisorul cu cruciulita  pe care il port de 8 ani, mi l-a adus de tata din Grecia si nu intentionez sa-l dau jos pentru niciun accesoriu ocazional. De toate ma leaga amintiri deosebite, povesti ce imi aduc zambete si lacrimi de dor, oameni dragi. Cum sa le dau jos pentru a purta un accesoriu impersonal, dar bine asortat? Oricat mi-as admira colega pentru simtul modei pe care il stapaneste, nu ma vad cumparandu-mi accesorii doar pentru ca sunt dragute si ar merge bine cu bluza aia… Si am vazut destule lucruri deosebite, dar le admir si merg mai departe, pentru ca nu le pot purta.
Ah, mi-am amintit ca nu sunt chiar toate la purtator. Mai am acasa un inel cu rubin, de la mama, transmis din generatie in generatie si unul foarte finut de la Kevin, primit de Craciun. Le-am purtat la un moment dat pe toate, dar le-am dat jos pentru ca erau prea multe si ma deranjau.
Imi sunt suficiente cele pe care le am si, doar o noua poveste m-ar putea determina sa mai adaug ceva, dar mi-e teama ca vremea povestilor a cam trecut…

3 comments:

Liz spunea...

Eu am multe inele si toate imi sunt dragi si toate au o poveste, le port pe rand... daca plec in graba si uit sa-mi pun inelele intr-o zi aavaaai... dau aiurea din degete toata ziua... am perechi multe de cercei desi cercei chiar port mai rar din cauza urechilor mele sensibile dar oricum nu ma opresc din cumparat... deasemenea port bratarai din ata cam la orice tinuta... Nu neaparat imi asortez accesoriile si nici nu le consider accesorii... poate direct parte a tinutei, o parte a mea :)

Blue spunea...

Acccesorii?!! Inseamna ca al treilea C este un accesoriu pt cei doi C! :)...sau poate e vb de putina neatentie! Nu stiu ce sa zic. Eu adoooor magazinele astea. Intr-o zi as vrea sa am atat de multi bani incat sa aleg tot ce-mi place...

Monica spunea...

:)) Blue, nu privisem C-ul din urma ca pe un accesoriu, dar e o idee grozava.

Trimiteți un comentariu